Blog Archives

Trăiesc verbul

Citesc,citesc şi mă mărunţesc în mine,mă încălzesc cu o cafea, un gând poate de bine, dar mă rog,sunt prea simplu în dimineaţa asta, cu lacrimi, cu vietăţi ce depind de mine.

M-am dezvoltat extrem în aceste ţinuturi de timp, de fân cosit.Şi iar mă întreb, de unde să încep a trăi?Nu vreau să mai vorbesc despre durere, ci doar despre pace şi adevăr.

Sunt în mine aprige vorbe, aprige aşezări de lume, sunt…Mă dizolv în ele la miez de zi sau noapte, mă duc la fântână, o, ce apă bună e pe lume…ce glas de păsări şi lumină…

Traiul meu este verbul,drumul prăfuit, rândul de vie, fiinţele vii. Îmi dau seama de toată această mândrie a mea – trăiesc verbul, cântă cocoşul, zboară mierla şi pe măsură ce vorbesc mă înfăşor mai tare în lume.

Am în mine o mie şi una de cuvinte şi le dau lumii, nu le păstrez, le fac pâine, sigur, mă războiesc din lumea în care sunt…Dar în război mă văd mai bine, îmi văd adversarul. Mi-am ales iubirea, marea iubire – Cuvântul.

O, sunt treaz, tot mai treaz, vorbitor.

Doamne, sunt dintr-un ram şi ştiu că totul e poveste...

(Fragment, Jurnal,2013,în memoria mamei mele)

 

Atac de verb şi de lumină

Un Cuvânt,
o trecere spre infinit
îmi vine să sărut
te laşi în rândul omenirii
cu suflet nou şi pagini de iubire
din toate lumile eu, Doamne
mă dizolv şi cred în Tine

Feerie
Nu am sărutat degeaba
întinsul meu Cuvânt
să scot la lumină
cel mai adevărat sfânt
înfometat de graţie divină
dorul din mine e ştiut…
scriu şi curg ca un nou început
mă întind în mine
şi ştiu că nu-mi ajung

Toleranţă
M-am lăsat
în cuibul dragostei de om
şi nu am avut sărutul învins
am putut din nou să locuiesc cu mine,
cu tine,
cu infinitul din lume

Sunt absolut sincer
dar uneori de neatins
pentru că pe mine
mă atinge Cuvântul
şi nu pot să-l trădez

Sunt,
în sine,
un plin metaforic
Sunt, pe bune,
cel mai bun avertisment
Sunt în Turnul meu
cu ore de lumină

Adăugare
Din trup în trup, Doamne
mă fac Cuvânt
din Veşnic eu mă simt
legat de Tine
mă încalţ cu Vremea
să pot umbla mai bine

Poate mâine
voi şti că sunt flămând
dar nu disper
mă voi abona
mai des la Cuvânt

Siguranţă
În lumea noastră nebună
Cuvântul nu-şi poate
rupe piciorul
îşi împleteşte doar cosiţe
sa arda în lumină