Blog Archives

O istorie hieroglifică

ultimul-trigon

„Privirea lăuntrică, specifică literaturii Elenei Radu se fixează cu şi mai multă încăpăţânare asupra propriei fiinţe pe care încearcă s-o epuizeze prin analiză.Pasiunea de a nota febril stările delicate ale fiinţei psihice,sociale(o fiinţă retractilă şi visătoare), o pune pe autoare în stare de graţie poetică…”Mircea Ghiţulescu, prefaţă, O nouă istorie hieroglifică, Ultimul trigon,2005

“O zi din viaţa noastră subtilă

Voi asigura succesul iubindu-l pe celălalt.În toată întinderea de mai devreme am fost anonimă, dar m-am salvat, prinzând efectul altei stări.Nimeni din mulţime nu a fost suficient de instruit…

Nu mi-e milă de ei pentru că au făcut aventură.Şi-au căutat slujbe, plăceri.S-au împrietenit unii cu alţii ca s-o ducă bine.Nu-ţi poţi avea rostul în această lume obosită.Mă aflu în regatul libertăţii inopinate.Eu nu primesc de la nimeni nimic, îmi creez singură posibilităţile.

Propun cinci minute de revoluţie făţişă.

Împlinirea zilei de azi este argumentul suspiciunii.Neîncrederea – locul ultimelor efectuări.Vrem să ieşim în stradă pentru a demonstra noile noastre gânduri.

Sunt în această gloată sfâşiată, mută şi n-o observ.Degeaba strig că e revoluţie.Gloata e moartă în propriul chip.A scăpat dintr-o întâmplare dar nu se poate ameliora în alta.Omul nu se mai poate portretiza, pare învăluit din ce în ce mai mult în ceaţă.Nu mai are voce.E revoluţie şi el nu poate simţi asta.

Nu mai distingi nimic, toate fiinţele s-au adunat într-una singură, cenuşie care a devenit extrem de suspicioasă privindu-te.Cu această fiinţă te vei lupta.”