Blog Archives

O zi cu factor de risc sentimental, literar, spiritual…

Nu ştiu pe cine strig, poate pe mine, poate pe nimeni, dar strig aşa, ca formă de existenţă locală. Ştiam că mă aude cineva şi-mi trimite înapoi răspunsul.Da, sunt în cel mai nobil loc, valea mea cu trandafiri sălbatici… nu voi propaga ura în vecii vecilor. Din ce să trăieşti decât din adevăr şi lumină? Arunc ţoalele, sunt zdrenţe. O, cât am ţinut la ele, m-am încrezut, am pătimit.

Am străbătut pământul cu sete de lumină şi adevăr.Şi cu toate astea nu am ştiut decât că trebuie să ies din mlaştină, să mă curăţ, să nu fiu murdar.

Mă rog, Doamne să fiu aici şi să mă îmblânzesc cu bunătatea acestei lumi. I-a fost furat adevărul, trebuie să îl dăm înapoi. A fost trecut atât de puţin adevăr în aceste catastife omeneşti.

Sunt în pragul unei fericiri superbe, istoria noastră de lumină, de cuvânt, să nu ne fie teamă că cineva, ceva ne poate opri din drum, nicio furtună.Niciun vânt.

Deodată se luminează vatra  de o lumină puternică – de sus, coborâtă parcă dintr-o navă imensă.

Şi eu aştept înfrigurat să văd.

Mă las în vântul acestei lumini.Mă începi Doamne din nou, să creăm universul nostru frumos.Doamne, eu când îl ating pe aproapele meu trăiesc adevărul fiecărei lumi.Te-am vrut de o mie de ani, Te-am aşteptat, m-am reîncarnat, m-am vieţuit ca să Te văd, să Te am în sufletul meu, să fiu etern prin privirea Ta.

Ce pot să-mi imaginez altceva pentru mine? Acesta e adevărul şi îl vreau.Cu el mă liniştesc.Am răbdare deşi văd că lumea îşi frământă chipul cu bunuri şi avuţii.

12,49

…când lumina este puternică în odaia chipului tău – şi este –  te luminează parcă tot universul, o lumină care îţi aduce frumuseţea gândului, a Tatălui.Fără lumină nu poţi să creşti în lumină.

Ce mă îndemni, Doamne să spun?

Să spun adevărul sau să tac?  să iubesc sau să mă resemnez?  să uit sau să aspir?  am promulgat întreaga mea stare de bine.

O zi cu factor de risc sentimental, literar, spiritual, dar ce bine!, ce intens am trăit ideile şi am crezut în ele. E ziua mea de frumos.

Să ne aprindă focul dragostei de om, de univers, să completăm acest gol imens al urii. Să avem zorii unei lumi blânde, fără lăcomie.

Ridic amfora minunii şi strigătul de ajutor pentru aproapele meu.Da, ne vom trezi şi vom săruta libertatea de a fi în lumină.(Jurnal)

Vrem o lume bună de care să nu se teamă nimeni.Cerul şi pământul se adună într-un singur Cuvânt

Am înţeles gândul acelei sublime resuscitări de a ajuta omul pentru a-l putea implanta în organul nostru şi a-l vitaliza pentru lumină. Am adus  multe coşuri cu amănunte de sus, de la noi, din sferă şi acum stau aplecat asupra omului să-l îngrijesc. Nu pot să-i las forma de vieţuire aşa, la întâmplare.

Stau sub lumina Ochiului divin şi ştiu ce am de făcut. Nu am întrebări, totul vine automat. Doamne, cum pot să mă ating de oameni atunci când am dragostea Ta… Cum mă cufund în istoria fiinţei pământene. Ochiul divin îmi menţine energia şi puterea de a fi în acest loc.

Timpul e aici, se organizează deasupra acestei lumi în durere. Dau la o parte încălţările omului pentru a-l putea vindeca. Îi micşorez umbra.

Te ungi cu neamul ăsta şi-n venele tale curge din nou sânge de martir. Vor ieşi din ascunzişurile lor toţi fraţii şi se vor alinia  în acest spaţiu al salvarii insului. Va fi ca o năvală a istoriei, dar şi a scurtării timpului în grad social. Regăsim natura feudală a istoriei şi ne oprim. Emoţia cea mai mare este omul şi cărarea lui. Şi parcă îmi părea rău că am fost la Foişor, deşi am luat cu mine durerea lumii şi am încercat s-o strivesc prin cuvânt. Respect pentru lume şi orice altă necuvântătoare. Pentru că nu pot să trec cu vederea sămânţa în care s-a strâns tot Adevărul. Toată impresia că locuim într-o peşteră a fiinţei.(fragment …Şi Tatăl )

Fug cu o fâşie din scoarţa terestră

Nu s-a lăsat încă seara, stau întins. Apoi mă văd deodată dezlipind o fâşie din scoarţa terestră, o făşie destul de mare  şi lungă, pe care  o fac sul ca pe un carton şi fug cu ea spre ai mei.

Nu s-a mai văzut nimic.

Şi iarăşi se vede. Făşia din scoarţa terestră pare aruncată peste timp. Aveam o putere de neînfrânt. Fugeam cu patimă şi disperare,cu materia în braţe la fraţii mei. Nu văd omenirea, dar parcă o suport. Cât mai rezist acestei fundaţii ?

Fâşia din scoarţa terestră este supusă unei îndelungi priviri şi discuţii. Cum arată pământul după această dezvăluire a acoperişului?

Activăm ca o mare artă a iubirii de om. Ne cufundăm din nou în materie ca să rezistăm. Când fraţii compun această lume nu trebuie să ne temem.

Forţa de a apropia lucrurile nu are loc prin insinuare. Fermentaţia identităţii are loc acum. E  nevoie sublimă de adevăr şi pregătire emoţională. Aştept identitatea care e în pregătire şi se va răspândi peste marea lume. E unica  pregătire.

Istoria  este o clipă de nemurire.

Gust tot felul de minuni … Am fibrilaţia valorii universale. Luăm prânzul cu timpul, cu frumuseţea atmosferei. Adevărul se scurge printre noi. Îi surâdem. Avem Cuvântul pe masă. Îl pregătim pentru întinsa omenire. Simbolul pământului înseamnă o singură identitate.

Omul este trezirea noastră. Creştem, creştem…să fim văzuţi. Simt adevărul creaţiei, umblu cu el.

Doamne, în pragul desăvârşirii tale, cerem milă.

(fragment,Fiul din  copcă)

Câmpul de luptă

Oare aud Imnul Fraţilor sau mi se pare ?

Mă încalţ cu ceva, mă uit şi surâd. Mă îmbrac. Aud totodată liniştea unui drum. Şi îl  văd. Sunt departe. Vorbesc despre neamul nostru… Neamul nostru…

Se face o legătură cu el printr-un cordon. E o linişte deplină în cosmos şi cuvintele par moi. Se lasă peste brâul meu şi mă furnică. Trăiesc plăcerea cuvintelor cosmosului. Sunt binecuvântat cu o sabie, primesc o sarcină….

În timp ce mă deplasez prin spaţiu tresar pentru că aud vorbele fraţilor mei. Am apropiat şi glasul meu de aceste voci. A ieşit un foc fierbinte, un nou timp. Fabricăm Noul Timp. Frăţia se pregăteşte, totul parcă fierbe la temperaturi foarte înalte. Trăiesc în spaţiu, sunt în colbul universului, văd şi ştiu dintr-o singură privire.

Trec prin multe universuri pentru a mă iniţia în câmpul de luptă. S-a făcut o fâşie de timp pe care alunec foarte uşor. Toată povestea mea se rescrie pentru a scumpi Gândul.

E vorba de o mare luptă. Parcă sun dintr-o trompetă şi chem multe fiinţe ca să mi se alăture. Sun…şi în univers se lasă deodată liniştea Gândului. E ascultat. Doamne, ce răsunet! Ce trâmbiţe! Eu însumi par emoţionat. Pregătim convoiul pentru lume. Toate fiinţele pe care le-am chemat au venit în grabă cu cele mai bune resurse. Vorbim în altă limbă. E  vorba de o misiune foarte grea.Pământul e ca o cuvertură pe care trebuie s-o curăţim.

Agitaţie şi pregătire cum nu a mai fost. Voi pleca împreună cu convoiul, dar mai aştept să mi se transmită ceva. Neamul pentru care luptăm îl vom şi numi. Va purta alt nume. Vom purta o bătălie. Una teribilă, plină de forfotă omenească. Nu ştiu ce va mai rămâne din graiul ăsta.

Eu sunt cel ce caută Adevărul şi nu se mulţumeşte cu puţin. Adevărul e o mare lume şi un frumos confort. Fiecare fiinţă din convoiul bătăliei poartă un adevăr. Adevărul suprem. Am avut puterea de a modifica câteva văi şi munţi pentru a ne aşeza baza. Ce linişte e dedesubtul nostru, acolo unde stă omenirea. Din spaţiu sunt întrebată dacă pot coborî următoarele convoaie cu fiinţe. Ulcioare cu apă sunt pretutindeni, se pregătesc să ne vină în ajutor. E o fuziune foarte puternică chiar între noi neamurile, ne-am conectat unii de ceilalţi şi vorbim. Puterea, dăruirea, înţelepciunea pentru neamul nou.

În vale vuieşte ceva, râdem, pregătim nişte buline de lumină pentru a le proiecta acolo unde trebuie, pentru a ne putea regla mersul şi poziţia. Lăsăm timpul să aburească noile alegeri pe care şi le face omul, se întinde aburul peste el, se întinde. Aburul pleacă din baza noastră şi-l alimentăm. Apoi ne furişăm pe sub ograda lui.

Cetatea de Cuvânt… Vom cuvânta pe toate drumurile, suişurile şi vom face corturi de înţelepciune. Ulcioarele noastre sunt pregătite pentru orice însetat.

Avem reverenţe de făcut în faţa Cuvântului şi al numelui ce-l vom purta. Cuvântul în care fluturăm pacea şi lumina. (fragment Fiii Gândului)