Blog Archives

Indemnizaţie pentru o lume mai bună

De unde pot să-mi procur infinitul şi gândul suprem al eliberării ? Starea de fapt a fiinţei, geniul ei ? Să stau, să mă satur de timp, lumină, fiinţă, vatră, fără asperităţi sociale, să-mi aleg căpiţa de fân, să mă istorisesc şi să fiu din ce în ce mai blând. Să fiu în miraj poetic, rustic, alături de oameni simpli, nu de cei care au îmbolnăvit societatea cu poftele lor. Şi să nu-mi ajungă să mă hrănesc cu toate aceste frumuseţi. Să nu-mi împart gândul de a fi decât cu oameni simpli, curaţi, fără falsuri. Fără, fără…
Am trăit starea unei cereri de prietenie a frumuseţilor rustice şi de nealterat. Nu-mi pot imagina că mă tem de zăngănitul cătuşelor, e o speranţă că se va schimba ceva,(am mai avut si altele si s-au dus) că nu mai tremurăm de spaima hoţiei, înşelăciunilor. Foaia de parcurs a minciunii are un final. Opoziţia, rezistenţa noastră în faţa minciunii trebuie să rămână la fel.
Da, mă ridic din umbletul ăsta mărunt şi strig în limba neamului meu – nu poţi să trăieşti prejudiciind pe altul, nu poţi să furi, să minţi în halul ăsta. Dacă vrei să vezi adevărul trebuie să-i trăieşti cauza.
Vrem o indemnizaţie pentru o lume mai bună care sa fie adevarul.
Miresmele primăverii mă fericesc, înfăptuiesc şi gândurile zboară pe paginile goale, cred că pot să fuzionez cu orice lucru frumos şi de bun gust.
Am sărutat gustul eternei poezii, frântura din care se hrăneşte ea, eu…
Mă dedic în continuare adevărului, speranţei, cauzei noastre, că putem configura adevărul.O să iniţiem graiuri noi, compuneri.
Vreau să fiu acoperit de tandreţea gândului, mângâiat cercetat. Ce a mai rămas din mine, din această materie pe care o port? O să ne învinovăţim de prea multă frumuseţe, cultură, comparaţie planetară.
Mă îndemn în continuare la iubire de neam, nu stau degeaba.
Jurnal,2015

Advertisements