Monthly Archives: March 2017

Să nu vindem opinca

Sunt în ţinută nouă şi mă apropii de Gând căci trebuie să lupt mai mult pentru neamul nostru. Armonia luminii este armonia secolului nostru. Am vărsat lacrimi de corijare a afecţiunii, am privit ninsorile şi mi-a fost dor de lumea în care m-am născut şi am pătimit. Vom avea experienţa Adevărului şi renaşterea omului.

Va trebui să treci prin toate minunile pe care ţi le dau Eu şi să faci istoria acestor minuni

Am alergat la lira Cuvântului pentru că am fost trimis să cânt. Ne întâlnim în Copca luminoasă. Tăiem vinişoarele isterice ale omenirii. Doamne, sărută-Mă pe frunte şi spune-Mi că pământul va fi o oază de linişte şi nu al adversarilor Tăi. Omul finit va fi infinit, leziunile pe care le-am avut se vor vindeca. Restul gândurile în care am trăit sunt nimic.

Simt belşugul Privirii Tatălui… Acum parcă ne uităm la nişte ţoale şi râdem. Le-am purtat, sunt năpădite de fum în setea nebună de a fi pământean.

Să nu alterăm izvoarele iubirii şi măreţiei de a fi. În Cuşmă totul pare armonios, graţios, misterios. Cum aş fi putut să ies în afara Cuvântului? Istoria Timpului nostru şi-a făcut grădini aici. A mestecat mustul şi a strivit piersica fragedă. Trăirea mea  e clipa compatibilă cu iubirea, cu focul.

Am luat cu mine toate zările albastre pentru a mă acomoda cu frumuseţea acestei lumi. Mi le-am pus în sân, îmi pun aceste podoabe albastre pe straie, mă ung cu cea mai frumoasă clipă din aşezare, dulcele neam şi vatra lui spre soare.

Ne apropiem istoria puţin câte puţin. Este cea în care am trăit mii de ani fericiţi.(fragment  …Şi Tatăl )

Mă aflu în locul numit faptă apropiată

Este fără îndoială o uitare aprofundată. Ştiinţa apropierii deja este preparată în vase. Ştiinţa apropierii se va dizolva în om. Îl va pătrunde. Prin ştiinţa de apropiere fratele se face văzut.

Mă îndoiesc că în frumuseţea mea nu există ceva substanţă. De ce lume m-aş lega fără asta? Ştiinţa de apropiere va fi craterul din care vom răbufni.

Din când în când mi-e sete de adevăr, de grupa lui de sânge. De caldarâmul pe unde îmi caut de lucru. Fraţii  mă leagă de o uşoară temperatură, vorbesc.

Ce stare vie! Ce oaste vine în fiinţa luminată! Apar slujitori care abia aşteaptă ordine spaţiale. Se emite timpul, gradul de cunoaştere şi vorbire pentru ei. Slujbaşii se aşează şi înţeleg.

(fragment,Fiul din copcă)