Singurul amurg

Sunt singurul amurg care luminează vatra… îmi caut aşternutul, puterea…

Sunt un amurg…cele câteva istorii pe care le-am avut se pot localiza. Sunt singurul amurg cu proprietăţile lui.

Singurul amurg în care pot să privesc şi să nu mă simt siluit.

Eu, singurul amurg… nu prăbuşesc istoria, mă încânt cu ea, mă leg de firul existenţei planetare.

Singurul amurg în care uneori uit că sunt existenţial.

Singurul amurg – singura probă  a adevărului în care parcă judecata e altfel, mai blândă, dar profundă. Sunt fluid şi nu mă întreb de ce, poate pentru că sunt singurul amurg.

Jurnal, iulie, 2015

 

Advertisements

Posted on August 3, 2016, in literatura and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: