Monthly Archives: July 2016

Confesiune la malul mării

P1040721

Mă întind în mine ca un nesfârşit azur şi mi-e sete de gândul uşor. Aş vrea să zbor spre firul de lumină, să fiu cel mai tandru autor.Să nu-mi fie teamă  de nimic, să fie un zbor lin, ca al unui autor…

Nu ştiu, vreau să strig mereu, mereu.Să nu fiu simplu.Să am certitudinea că pot fi un erou al iubirii de om.Pentru că eu nu pot să-mi exprim durerea decât trăind un adevăr.

Mă leg de mare, de cuvânt şi de gând.

Mă gândesc la tot felul de lucruri, asupra cărora trebuie să insist sau pe care vreau să le trăiesc, cultiv. Să nu las nicio clipă de izbelişte.

Un poet la malul mării… e simplu. Aud vântul, scriu. Sunt liber.Dar eu îmi exprim libertatea de multe ori în singurătate. Una serioasă, acerbă.Folositoare. E un gen de a fi,de a trăi şi a dărui. Căci în această singurătate sunt cu întreaga omenire de care mi-e dor.

Fug la malul mării, pe înserate, cu picioarele goale în nisip şi plin de metaforă .Privesc întinderea nesfârşită şi fără cuvânt. … o, câtă poezie !

Doar eu, aici, în noapte, desculţ privind şi aşteptând adevărul…nu ştiu care adevăr, unul frumos despre lume şi viaţă.

Da, fug la malul mării să-mi trăiesc vinovăţia de a fi… căci uneori mă simt vinovat pentru că exist.Pentru că nu vreau totuşi să fiu anonim.Trebuie să ştiu adevărul, să văd chipul lumii aşa cum este el.

Da, e un gând de la ţărmul mării albastre.

În zori, scriu şi privesc marea, freamătul ei, singurătatea.Şi eu mă întreb de aici, din Neptun, care o fi adevărul acestei lumi?

Pinii foşnitori  aruncă umbre tainice în lumina soarelui şi a vântului uşor. De pinii ăştia m-am îndrăgostit prima dată când am păşit în acest lăcaş al poeţilor. Au maiestuozitate, poezie, credinţă…Au tot ce trebuie pentru a ne crede învingători într-o lume abruptă.

Mi-e gândul la o lume mai bună pe care vreau să o inspir şi să mă inspir. Să mă trezesc în ea şi să beau cafeaua.

Ah, da, ne trezim şi corespondăm cu febra poeziei.

Mă aud şi eu parcă printre strigătele pescăruşilor, mă însemn în cuvinte tandre.Mi-am trăit poezia prin acest vânt al mării…la ţărmul cu un singur cuvânt – iubire.Mă bucur să trăiesc în cuvânt cu cel mai tandru gând.

Scriu şi zeific clipa.Pot să petrec o mie de ani în cuvânt şi adevăr.În această lume în care am visat şi am ştiut că nu pot fi simplu – eu caut adevărul.

    Jurnal,19 iulie,Neptun,Casa Scriitorilor

 

Sunt eu, poemul din lumi şi stele

Uneori mă întreb de ce sunt aşa de blând când trebuie să mă revolt.Dar e clipa de uitare a singurătăţilor, reformelor. E clipa mea de dumnezeire şi vreau să rămân în ea cât mai mult. Să nu mă las nicio clipă odihnit. Să fiu, să muncesc aici, în dumnezeire, să fac focul pentru vatra noastră lumească.

Căci ştiu că mă întorc la vatra lumească  cu acest foc. Să vină lumea la el.Să trăim ca niciodată în acest foc al adevărului, să se extindă până în marginile omenirii târzii.

Doamne, eu strig, nu ştiu dacă îmi revin din poemul ăsta al speranţei, inspiraţiei, dar aşa sunt clipele astea. Clipe…

Am auzit că poezia mea e pe chipul fiecărui om şi-l luminează.

În fine…

E versul meu împiersicit pentru că e făcut la ceas de primăvară,mi-au căzut  în poală stele de lumină… Să fie ăsta eul meu? universul din care vin? E istoria desăvârşirii neamului de lumină.O, de cât adevăr mă umplu la orice oră din zi sau din noapte…Uit de fantasma lucrului bine făcut,uit…şi dacă eu nu-mi propun adevărul nu pot iubi nimic din valorile umane, adevărul mă face să iubesc omul, să-l aşez pe preşul nostru şi să-l ascultăm.Să nu-i dăm vânt în neant.

O să fac din literatură istorie…O istorie asemuită cu chipul universului.

Mă pândesc florile iubirii şi le privesc.Mă trezesc aşa, uneori cu un dor…

Trebuie să continui poezia până la ultima picătură divină, vin dintr-un poem mă întorc în el.

Nu mă pot reclădi de unul singur în toate astea, ci cu întreaga lume, cu întreg efortul de a fi. A fi este călăuza existenţei mele.Premergătorul ins, sufletul universului, conul de lumină pe care-l văd noaptea privind universul. E conul de lumină al Tatălui, îl văd, îl ştiu, îl simt, îl vreau. Sunt eu, poemul din lumi şi stele.(Jurnal,2016)