Câmpul de luptă

Oare aud Imnul Fraţilor sau mi se pare ?

Mă încalţ cu ceva, mă uit şi surâd. Mă îmbrac. Aud totodată liniştea unui drum. Şi îl  văd. Sunt departe. Vorbesc despre neamul nostru… Neamul nostru…

Se face o legătură cu el printr-un cordon. E o linişte deplină în cosmos şi cuvintele par moi. Se lasă peste brâul meu şi mă furnică. Trăiesc plăcerea cuvintelor cosmosului. Sunt binecuvântat cu o sabie, primesc o sarcină….

În timp ce mă deplasez prin spaţiu tresar pentru că aud vorbele fraţilor mei. Am apropiat şi glasul meu de aceste voci. A ieşit un foc fierbinte, un nou timp. Fabricăm Noul Timp. Frăţia se pregăteşte, totul parcă fierbe la temperaturi foarte înalte. Trăiesc în spaţiu, sunt în colbul universului, văd şi ştiu dintr-o singură privire.

Trec prin multe universuri pentru a mă iniţia în câmpul de luptă. S-a făcut o fâşie de timp pe care alunec foarte uşor. Toată povestea mea se rescrie pentru a scumpi Gândul.

E vorba de o mare luptă. Parcă sun dintr-o trompetă şi chem multe fiinţe ca să mi se alăture. Sun…şi în univers se lasă deodată liniştea Gândului. E ascultat. Doamne, ce răsunet! Ce trâmbiţe! Eu însumi par emoţionat. Pregătim convoiul pentru lume. Toate fiinţele pe care le-am chemat au venit în grabă cu cele mai bune resurse. Vorbim în altă limbă. E  vorba de o misiune foarte grea.Pământul e ca o cuvertură pe care trebuie s-o curăţim.

Agitaţie şi pregătire cum nu a mai fost. Voi pleca împreună cu convoiul, dar mai aştept să mi se transmită ceva. Neamul pentru care luptăm îl vom şi numi. Va purta alt nume. Vom purta o bătălie. Una teribilă, plină de forfotă omenească. Nu ştiu ce va mai rămâne din graiul ăsta.

Eu sunt cel ce caută Adevărul şi nu se mulţumeşte cu puţin. Adevărul e o mare lume şi un frumos confort. Fiecare fiinţă din convoiul bătăliei poartă un adevăr. Adevărul suprem. Am avut puterea de a modifica câteva văi şi munţi pentru a ne aşeza baza. Ce linişte e dedesubtul nostru, acolo unde stă omenirea. Din spaţiu sunt întrebată dacă pot coborî următoarele convoaie cu fiinţe. Ulcioare cu apă sunt pretutindeni, se pregătesc să ne vină în ajutor. E o fuziune foarte puternică chiar între noi neamurile, ne-am conectat unii de ceilalţi şi vorbim. Puterea, dăruirea, înţelepciunea pentru neamul nou.

În vale vuieşte ceva, râdem, pregătim nişte buline de lumină pentru a le proiecta acolo unde trebuie, pentru a ne putea regla mersul şi poziţia. Lăsăm timpul să aburească noile alegeri pe care şi le face omul, se întinde aburul peste el, se întinde. Aburul pleacă din baza noastră şi-l alimentăm. Apoi ne furişăm pe sub ograda lui.

Cetatea de Cuvânt… Vom cuvânta pe toate drumurile, suişurile şi vom face corturi de înţelepciune. Ulcioarele noastre sunt pregătite pentru orice însetat.

Avem reverenţe de făcut în faţa Cuvântului şi al numelui ce-l vom purta. Cuvântul în care fluturăm pacea şi lumina. (fragment Fiii Gândului)

 

Advertisements

Posted on June 4, 2016, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: