Monthly Archives: June 2016

Indezirabila Glorie

Venise într-o zi la mine cu săbii ale cunoaşterii să mă glorifice, să mă urce pe un piedestal, dar am refuzat. M-am luptat cu ea. Cu această glorie stupidă care nu-şi are locul în sufletul meu.

Tu, Glorie, fă-mă mai bine ţărână pe care să calce omul şi să  simtă  că stăpâneşte pământul.

Tu, Glorie, dacă nu-mi dai nimic din toate câte am visat mai bine lasă-mă să plec. Tu, Glorie, dă-mi umbrele tale nostalgice. Tu, Glorie spune-mi de ce te uiţi la mine dacă nu-mi dai frumosul om pe care vreau să-l iubesc?

Tu, Glorie, nu mai umbla în acest ţinut să mă ruinezi cu privirea ta.

Tu, Glorie m-ai făcut să văd nimicnicia omului şi acum mă laşi aşa? De ce nu mă ajuţi să-l salvez? Să cred în el o secundă? Am vrut să mă epuizez în iubire de om.

Glorie,

Am trăit o îndelungată poveste cu tine, dar nu te mai vreau. M-am definit îndeajuns pentru a fi rivala ta. Am trecut cu vederea nestăpânita mea emoţie de a te avea. M-am cumulat în mii de nuanţe pentru a fi precis. Dar acum trezesc epurarea acestora.

Mă vând blând deşi, tu, Glorie m-ai ocultat. Sunt vrednic de milă pentru că te-am susţinut.

Glorie, nu voi bate în veci la porţile tale pentru a nu-mi stârni oroarea. Mă voi păzi de tine cu toate armele, cu toată puterea adunată în om şi diversificată. Mă acopăr şi fug de tine pentru a nu-mi mai silui mersul.

Advertisements

Câmpul de luptă

Oare aud Imnul Fraţilor sau mi se pare ?

Mă încalţ cu ceva, mă uit şi surâd. Mă îmbrac. Aud totodată liniştea unui drum. Şi îl  văd. Sunt departe. Vorbesc despre neamul nostru… Neamul nostru…

Se face o legătură cu el printr-un cordon. E o linişte deplină în cosmos şi cuvintele par moi. Se lasă peste brâul meu şi mă furnică. Trăiesc plăcerea cuvintelor cosmosului. Sunt binecuvântat cu o sabie, primesc o sarcină….

În timp ce mă deplasez prin spaţiu tresar pentru că aud vorbele fraţilor mei. Am apropiat şi glasul meu de aceste voci. A ieşit un foc fierbinte, un nou timp. Fabricăm Noul Timp. Frăţia se pregăteşte, totul parcă fierbe la temperaturi foarte înalte. Trăiesc în spaţiu, sunt în colbul universului, văd şi ştiu dintr-o singură privire.

Trec prin multe universuri pentru a mă iniţia în câmpul de luptă. S-a făcut o fâşie de timp pe care alunec foarte uşor. Toată povestea mea se rescrie pentru a scumpi Gândul.

E vorba de o mare luptă. Parcă sun dintr-o trompetă şi chem multe fiinţe ca să mi se alăture. Sun…şi în univers se lasă deodată liniştea Gândului. E ascultat. Doamne, ce răsunet! Ce trâmbiţe! Eu însumi par emoţionat. Pregătim convoiul pentru lume. Toate fiinţele pe care le-am chemat au venit în grabă cu cele mai bune resurse. Vorbim în altă limbă. E  vorba de o misiune foarte grea.Pământul e ca o cuvertură pe care trebuie s-o curăţim.

Agitaţie şi pregătire cum nu a mai fost. Voi pleca împreună cu convoiul, dar mai aştept să mi se transmită ceva. Neamul pentru care luptăm îl vom şi numi. Va purta alt nume. Vom purta o bătălie. Una teribilă, plină de forfotă omenească. Nu ştiu ce va mai rămâne din graiul ăsta.

Eu sunt cel ce caută Adevărul şi nu se mulţumeşte cu puţin. Adevărul e o mare lume şi un frumos confort. Fiecare fiinţă din convoiul bătăliei poartă un adevăr. Adevărul suprem. Am avut puterea de a modifica câteva văi şi munţi pentru a ne aşeza baza. Ce linişte e dedesubtul nostru, acolo unde stă omenirea. Din spaţiu sunt întrebată dacă pot coborî următoarele convoaie cu fiinţe. Ulcioare cu apă sunt pretutindeni, se pregătesc să ne vină în ajutor. E o fuziune foarte puternică chiar între noi neamurile, ne-am conectat unii de ceilalţi şi vorbim. Puterea, dăruirea, înţelepciunea pentru neamul nou.

În vale vuieşte ceva, râdem, pregătim nişte buline de lumină pentru a le proiecta acolo unde trebuie, pentru a ne putea regla mersul şi poziţia. Lăsăm timpul să aburească noile alegeri pe care şi le face omul, se întinde aburul peste el, se întinde. Aburul pleacă din baza noastră şi-l alimentăm. Apoi ne furişăm pe sub ograda lui.

Cetatea de Cuvânt… Vom cuvânta pe toate drumurile, suişurile şi vom face corturi de înţelepciune. Ulcioarele noastre sunt pregătite pentru orice însetat.

Avem reverenţe de făcut în faţa Cuvântului şi al numelui ce-l vom purta. Cuvântul în care fluturăm pacea şi lumina. (fragment Fiii Gândului)