Ora locală a universului

Plouă, tună, fulgeră. E întunecat, dar minunat. Atelierele secrete ale vorbirii mă cheamă să văd lumea, s-o apropii. Să adun patima în care pot să strălucesc. Nu pot să mă afund în mizerie. Nu sunt făcută să trăiesc ca un mic răufăcător. Cum m-am întors în rândul profanilor… Îmi asum întregul enunţ asupra lumii mele, a stânjenilor tulburaţi. Aveam să duc un stânjenel la mine acasă, să-l sădesc la Poarta Perfecţiunii.

Trăiesc ora locală a universului, a şoaptelor cosmice. Ce mai vreau de la această lume? Un singur stânjenel la Poarta Perfecţiunii. Timpul se bifurcă, şi-a creat ramificaţiile pentru a mi le trimite. E minunat, absolut sincer. Acum sunt o fiinţă completă şi nu-mi rămâne decât să mă organizez. Ramificaţiile timpului îmi creează un sol aparte şi o încăpere în care mă adăpostesc de vânt şi ploi. Mă temeam că nu mai e timp şi nu mai pot stărui în a fi.

Sunt furat de mediul acesta, de culorile lui, uneori strălucitoare alteori ostile. O adâncă confesiune pentru aducerea fuiorului de om la mal, în apropierea lumii noastre. O confesiune în care eu vreau să mă dezleg de tot ce este banal pe mine, de acest trup cu care am prevenit alesul meu.(fragment, Fiii Gândului, CorectBooks  )

 

Advertisements

Posted on April 30, 2016, in literatura, Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: