Aventura de la omul primitiv la omul modern

Omul primitiv era complet definit prin graba cu care îşi făcea eficienţa. În grupul lui totul era permis şi nu exista deznădejde. Numai forţele naturii îl posomorau. Azi, eficienţa a scăzut prin absorbţia unor lucruri noi, cu totul neverosimile şi în plus.Posibilitatea e o mare paradă când e excesivă. Nu trebuie decât să porţi amprentele tradiţiei.Vastele cerinţe pot fi împrăştiate dacă nu-şi găsesc veridicitate existenţială.
În concepţia omului modern totul e posibil pentru că şi-a desfiinţat începutul. Suspectarea de zi cu zi nu-i poate reţine chipul. Nevinovatele procesiuni de limitare l-au făcut să acceadă mai mult.
Până la ivirea iniţiativei au trecut mii de ani.Drumul a fost abaterea celor mai importante mişcări. Au fost multe momente, atenţionări, dar grupurile s-au aruncat în poziţionări.
Omul primitiv e tot ceea ce ne cuprinde în aceste zile ale furişării oarbe.Aventura de la omul primitiv la omul modern a ţinut cât o pagină. Omul modern este galopul omului primitiv.
Din toate analizele s-a ales această fiinţă puţin probabilă.
Ce fierbinţi au fost nopţile noastre sălbatice, mânuind cele mai simple unelte, în faţa unui foc aleatoriu. Cât am alergat pe plajă goi, în tovărăşia unui animal blând şi a unei orchestre cosmice…Se ştia de atemporalitate şi fuziune. Uneltele au poziţionat clipa. Apoi chipul s-a destăinuit unor idoli.
Nimeni nu-l învinovăţea pentru că era o mare nevoie. Un act actual de confruntare.
Împădurită a fost noaptea prin noţiunile trimise.Defrişări temporale ale surâsului altora.
Din tovărăşia acestui grup de anonimi s-a format marea societate.O societate care îşi exprimă boala, neputinţa, obsesiile.Se dedică expresiei necuviincioase pentru a învinge oroarea, cu speranţa că într-o zi va scăpa de oroare.Singurul conţinut al omului este folosirea sexului.Convins că are suficient progres şi confort nu-l mai trebuie decât acest deliciu.
Şi totuşi, nu ne regăsim în această societate.Trăim supoziţia creaţiei nu creaţia însăşi.Nu voi purta dialog cu aceste fiinţe atente şi pline de scop.Tensiune şi credinţă prin arogări, nu prin concret.Toate şi le-au spus într-o beţie nemăsurată. Mi-e teamă de tot ce şi-au creat.
Vom avea război.
(fragment, Ultimul trigon,2005)

Advertisements

Posted on February 27, 2016, in literatura, Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: