Amănunte de ultim timp şi chip

Mă însoţeşte un tovarăş de lumină, mergem la pas pe drumurile pustii, cu pomi înfloriţi. Auzim mişcarea celor care se trezesc din recrutări. Marele Tovarăş mă încurajează să nu uit, să trimit mereu veşti despre Om.
Nu comentez forma atentă a înserării. Aş fi vrut să trăiesc mult şi bine cu puţinul minţii mele. Să fie o intimitate absolută pe care să nu o zărească nimeni, să nu devină obiect de studiu sau formare. Dar să revin…
Înfloresc prunii pe alee şi eu nu mă remarc cu nimic.Visul e reţinut, căutarea ambiguă, iubirea nu se poate localiza. Mă tem că nu pot să ocup acest spaţiu în care există atâtea definiţii. Să-ţi părăseşti Imperiul şi să vii aici e o mare preocupare.
Aş vrea să lupt cu perioada de împiersicire, să aducem daruri noi pe răzoarele copilăriei.Totul e o formă în care trebuie să ne încredem.Aceasta nu dispare doar se schimbă din vreme în vreme.Execuţiile sunt recreaţii succesive.
Să ne aşezăm la masa noastră simplă şi să sperăm în adevăr.

Da, te afli în grădinile care răscolesc avutul.Am cochetat cu urme de răzoare, frunze moi.Cu oameni care pot dărui mai mult sau mai puţin învrăjbirea.Mă grăbesc să tind spre altceva, acest univers e doar un popas. S-a spus să fiu încălţată cu opinci şi îmbrăcată cu iie. Să fac focul la sobe unde se trudeşte mâncarea, să frământ lutul…
Să port iia lor nu a fost uşor. Sunt cei mai blânzi aşezaţi, cea mai frenetică specie. Voi pleda pentru eternitate, această naţie să devină caz concret în miezul lumii de mâine.
Timpul meu faimos s-a scurs în aceste origini.
Amănuntele unei vieţi private mă trudesc. Când încep să-mi revin e deja seară şi intru în colţul hibrid. Eu nu am nimic din ce pot avea, asta nu e viaţa mea, trupul ăsta nu e al meu.Şi nici timpul. De toate mă despart milioane de întinderi.Omul e mereu altul, preocupat să suspecteze universul. Am adopat forma colectivului din care fac parte,dar sunt motive să cred că e ceva suspect.
…şi cu toate astea nu mă pot abţine să nu iubesc această formă.Aventura noastră a ţinut cât o simplă iniţiativă, cât un scop care ne poate proteja. Adevăratul chip al omului este în continuare susţinut.
Trebuie să fii istoric, eruptiv…
(fragment, Ultimul trigon,2005)

Advertisements

Posted on February 13, 2016, in literatura, Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: