Sunt acelaşi

Sunt acela – al casei pământeşti, al pădurilor şi cântecului.
Sunt acelaşi.
Şi când mă confund cu toate astea sunt din nou plin. Eu sunt răscolit de mine, întrebat tot de mine, epuizat, dar mereu confundat de alţii cu ceilalţi. Recurgeam la toate expresiile, contururile naturii… Vroiam să culeg cât mai mult din Cuşmă, să sorb şi în vis din esenţa ei, să mă tăvălesc în frumosul chip al ţăranului. Făceam de multe ori lumea mai bună în gândul meu, împărţeam turta făcută la vatră de fiinţele cu care stăteam, o împărţeam cu lumea din gând.

O perpetuă schimbare mă anima şi-mi deschidea setea de căutare a sensului vieţii. Noi şi noi râuri de viţă nobilă parcă mă reîmprospătau să dau mai mult ocol lumii, să mă înfăşor în ea. Cu ură, iubire, cu tot ce este pământeam şi vremelnic.
Am fost lăsat odată în toiul nopţii fără cuvinte. Şedeam tăcut şi mă uitam la stele, la vibraţiile atmosferice. Mă detaşam de nevoile lumeşti să pot aspira mai bine la proporţiile cosmice.
A doua zi dimineaţă merg să văd un rând de vie, să respir nemurirea butucului cu struguri. Pasul meu a stat mult prin vii – înfrunzite, înflorite, coapte, culese.
Sunt mândru de mine că fac parte din acest popor. Că pot să spun adevărul din locul acesta minunat.(fragment… şi Tatăl)

Advertisements

Posted on January 2, 2016, in literatura, Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: