Dezleagă-mă…

Un sunet de câmp mă înconjoară, de câmp verde şi auzit, el tremură şi se mişcă. Câmpul glăsuieşte, îl văd de departe cum se desface. Apoi a apărut Iisus, stă în faţa mea cu mâinile întinse şi legate. Şi-mi spune blând, privind în ochii mei atât de adânc încât mă cutremur : Dezleagă-mă…
Am rămas înmărmurită, Iisus stătea în faţa mea şi mi-a cerut să-I dezleg mâinile legate de ucigaşii lui. Durerea s-a amestecat cu o dragoste nemărginită, dar şi cu o putere ieşită din comun, puteam să mă lupt deodată cu întreg universul.
Durerea aceasta e ca un nou început de viaţă, speranţă. Am încă în faţă imaginea vie deşi momentul revelaţiei a trecut.
Dezleagă-mă… Acum ştiu să-mi trăiesc mai mult timpul, ştiu ce înseamnă mai mult trupul meu, clipele în care sunt aici. Am fost multe zile bolnav, pierdut şi confuz, această mare lume nu mai puteam s-o respir. Am însă o mare responsabilitate, – să dezleg mâinile lui Iisus. Nu mi s-a părut prea greu, parcă eram acolo, în lumea aceea şi o priveam. Puteam să lupt cu ei şi să le înfrânez ura.
Adevărul a fost împărţit, murdărit, strangulat şi l-am privit de-a lungul timpului fără să putem face nimic. Mai pot fi vreo clipă bolnav sau deznădăjduit? Nu mai putem lăsa adevărul în murdăria asta, nu mai pot dormi, adevărul are luptătorii lui pe care i-a pregătit, îi pregăteşte. Adevărul se arată şi vorbeşte slujitorilor lui. Ce pot face decât să reflectez adânc la asta?
Dezleagă-mă… nu aş fi crezut că vine aşa… că pot să privesc şi să ascult firesc, de parcă mi-aş fi întâlnit fratele. Ştiu că nu L-am atins, am rămas privindu-L şi am înţeles. Sunt pătrunsă de acest fior dulce al fraternităţii, al Tatălui Nostru.
(fragment, Fiii Gândului,2011)

Compun zilnic câte o linie melodică a spiritului…Dezleagă-mă…
12,48
…parcă rup lanţurile cu care e legat Iisus, le rup cu o forţă nemaipomenită şi Îl eliberez.
Da… atunci nu l-am dezlegat şi nu am înţeles de ce. Abia acum s-a întâmplat… Totul se trezeşte în noi cu putere, dăruire, necesitate. Ce fac cu aceste lanţuri? le am în mână.
Am aflat că sunt Eu şi pot să dăruiesc lumii privirea, iubirea, costumul meu. Dar pot să şi pătimesc ca orice om de rând.
Trezeşte-te cu mine în Gând …E Iisus.. Am renăscut. Doamne, eu nu mai vreau să ştiu decât un singur cuvânt – Iubire. Eu nu descopăr doar lumea mea, ci şi alte lumi, dau văluri la o parte. M-am dezvăluit şi eu.
Ies în faţa unui templu între cele două coloane. Dar parcă a fost făcut cu câteva clipe înainte pentru mine. Doamne, Eu pot să Fiu, Eu pot să Ştiu, Eu pot să Spun, Eu pot să îngheţ durerea lumii.
Extindem dragostea de Fiu
eterna lume din care mă adun,
istoriei eu Frate îi spun.
( Jurnal, septembrie,2014)

Advertisements

Posted on December 25, 2015, in literatura, Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: