Să vină turme să-mi vorbească

Liniştea adie prin frunze
amurgul mă spală de sânge
şi turme vin neîncetat
cu pasul rupt
neînchegat

Aud a vămilor chemare
un glas domol
mă-nvăluie încet
m-aşez pe ciotul
unui gând cochet
se surpă vremuri
în turbare

Vin turme
să-mi vorbească în taină
tăceri îngropate renasc
în pas mărunt
mă rup de amurguri
în al turmelor freamăt
se-ngândură taine
(Despărţirea de amurguri, 2000)

Ieşim din Herghelia Cislău, după un galop sănătos cu calul meu Valah şi o luăm spre munţi, la stână. Stâna e un alt loc al răbufnirii mele spirituale. Uit tot ce este mai radical în viaţa mea, mă cufund în tradiţie şi stele.
Străbatem pădurea veseli. Liniştea muntelui e inspiratoare. E ceva drum, dar nu obosim, suntem prea fericiţi. La un moment dat, se aud câinii, suntem pe aproape. Vreo doi chiar vin în întâmpinarea noastră. Se aud şi glasurile ciobanilor care îi stăpâneşte.
Ciobanii ne întâmpină voioşi, amabili. E agitaţie în stână, urmează mulsul oilor. Intrăm în ţarc, ne adaptăm extrem de repede, ajutăm cu drag. Pasiune fără falsitate. Venim des la stână. O, câtă tradiţie, ce neam frumos… Fericirea are grai, muzică strămoşească.
Nimic întâmplător, totul e adăugat la minunea de a fi. De a te împrejmui cu omul frumos, cu locurile în care respiră, munceşte.
Facem şi aici un reportaj cu Mirela, mai greu un pic însă, pentru că în timp ce se filma, Alexandru, ştrengar,se băga mereu în cadru şi spunea ceva. Am întrerupt, reluat interviul de câteva ori.
E ca o rămânere a mea în timp şi mă bucur extrem. Mă las moale în culcuşul din stână, munţii veghează paradisul acesta. Căci nu mă pot apropia de tot ce-i frumos dacă nu gust omenescul.
Viaţa acestor ciobani nu e deloc simplă. Sigur, pentru mine e poezie, pentru ei muncă. Dar zâmbesc, sunt blânzi, încurajaţi parcă de tainele naturii. Sunt bucuroasă să-i văd, să-i ascult. Această tradiţie e naşterea noastră.
Rămânem până noaptea târziu pentru a gusta frumuseţea locului. O noapte cu stele fără de sfârşit. În ţarc e linişte, câinii sunt şi ei liniştiţi, stau în punctele strategice şi veghează. Vorbim cu ciobanii. Ce cale e mai adevărată decât munca şi tradiţia neamului ?
Am plecat în miez de noapte prin pădure şi ne-am ghidat doar după lumina lunii. O lună superbă. (Jurnal, 1997)

Advertisements

Posted on December 19, 2015, in buzau, Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: