Sentimentul afgan

Uneori simt că mă cuprinde un sentiment ciudat – sentimentul afgan – de plâns că mă aflu în România şi nu vreau decât să fug. Nu este un sentiment de silă faţă de ţara mea, ci un sentiment de neputinţă în faţa corupţiei.
Da,corupţia mă face să trăiesc sentimentul afgan – de fugă şi plâns. Statul nu mai are instituţii curate, normale.Legile nu funcţionează decât după bunul plac al unora sau altora în funcţie de venirea neamurilor politice la putere. Se revoltă strada, poporul… Foarte bine. Ar fi însă o naivitate sau o diversiune dacă ne închipuim că o schimbare de guvern rezolvă problema. Nu o rezolvă.
Dacă vrem într-adevăr să facem ceva împotriva corupţiei trebuie curăţată instituţie cu instituţie – acolo unde e politică – şi este – unde este imoralitate, şi este – favoritisme, traficare de funcţii, mită… Acolo.Pentru că de acolo se scurge în întreaga societate corupţia.
Vreau să văd coruptul că îşi spune – de azi nu-mi mai permit să fiu corupt pentru că încalc legea şi plătesc.
Dar ştiţi ce spune el acum ? Ei şi ce ! Şi pe bună dreptate.Pentru că din păcate, schimbarea nu e schimbare, e doar o rotire a politicienilor noi şi vechi, vechi şi noi, iar justiţia e doar mai tare decât Shakespeare.
Sentimentul afgan e tot mai puternic – de plâns şi de fugă. Nu vreau nici să fug, nici să plâng. Vreau să lupt şi să cred. Să nu renunţ. Să iubesc acest neam.
Jurnal, 2015

Advertisements

Posted on November 7, 2015, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: