Clipa liberă a Cuvântului

Parcă am dus o bătălie aprigă pentru Cuvânt şi Om. Pentru speranţele noastre totul este clar – a fost un război pentru Cuvântul liber care trebuie să fie un loc al nostru, al tuturor. Un loc al libertăţii supreme.
Totul e fulgerător, aprins, născut azi. E clipa liberă a Cuvântului. Prima clipă. A venit şi Tânărul Timp pentru a ni se alătura.
Apoi trec din timpul meu într-un alt timp – mai frenetic, pulverizant. Trebuie să fiu pregătit să-l trec, să fiu abil şi să nu mă împiedic. Fără îndoială toate astea au un rost şi o comuniune. Îmi vin imagini ca nişte file despre multe popoare, care aşteaptă glasul şi surâsul nostru.
Privindu-le…îmi trebuie neapărat măsura acelor gânduri şi să trec imediat la treabă. Să le îmbălsămez în Cuvânt.

Straturi de gânduri, de glasuri vin parcă să spună legea Gândului şi să nu mai trecem cu vederea. Nu mai e loc sau timp de pierdut. Doamne, ajută-mă să aflu adevărul, dar pe cel care se scaldă în lumina Ta.
Îmi vine să fug pe dealuri, pe dealurile mele cu vii şi flori nemuritoare şi să cânt măiestria Cuvântului. Şi Gândul mi se pare că trece în goană printre aceste flori. Desfac carapacea de om ca să pot să surâd mai bine, mă lepăd de haine, sunt gol, vreau să mă atingă vântul.
Au trecut în grabă şi martorii visului meu – Fiii Gândului. Dar trec cu o viteză nemaipomenită. Corpul e plin de săruturi divine, ca o binecuvântare…
Simt în mine pulsul unei stele luminoase venite de departe pentru scumpul pământ căruia îi vom dărui aceste săruturi luminoase. Şi sub mine se naşte o mogâldeaţă de pământ care se ridică…şi mă ridică spre înalt. Pe dealul cu flori nemuritoare şi săruturi divine.
Mă transform în gândul acela sublim de iubire şi mă regăsesc. Am nevoie de lumea mea ca de un prim pas spre recunoaştere şi poziţionare. Am nevoie să vorbesc în limba noastră tot mai mult. Toate gândurile să fie în armonie şi să putem privi păsările cerului în acelaşi fel. Prin noi, prin râuri să curgă acelaşi Cuvânt. Aceeaşi viaţă.
Doamne, câte daruri vreau să culeg din toate aceste frumuseţi ce vor să vină. Stau în acest adăpost, dar nu pot să-mi uit lumea, fraţii. Şi iar trec minuni şi sori pe lângă mine…Şi iar îmi e dor de Tine, de marginea cămeşei Tale, de paşii aceia uşori care trec prin univers fără să se audă. Pun preţ pe lume şi pe chipul ei de vreme ce vreau să fiu mai bun.
În după-amiaza asta trăiesc ca un vânt uşor pentru că trebuie să mă deplasez repede, să ascult şi să văd pe lângă semenii mei, să-mi treacă dorul de ei. Apoi  coboară câteva costume pe care urmează să le port. Mă uit la ele să văd cum mă voi îmbrăca. Ştiu că trebuie să ies, să fac bine poporului meu. Deja drumul pe care voi pleca s-a alcătuit brusc şi  a răsărit o fântână cu apă limpede.

(fragment, Fiii Gândului)

Advertisements

Posted on September 26, 2015, in literatura and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: