Două minute de revoltă

Literatura e cazul meu de recepţie – dansez, îmi spun cuvântul, obosesc, trec de la fericire la dramă – e recepţia cuvintelor, a meselor bogate în metafore.E o zi însorită – sunt în Cuşma Adevărului şi încă mă întreb dacă sunt fericit.
Mi-e dor de cuvinte, de amurguri şi de zei.
Lasaţi lumea liberă, să-şi cânte versul ei…
Vreau ca totul să fie lumină şi zei, să umblu în sandale spre Templele cunoaşterii, să nu mai văd materia însuşită de om, de sughiţurile lui lacome. Vreau o materie liberă, un om liber.
Am grăit adevărul pe unde am putut, m-am oprit. În toată această vreme am fost uimit, am trăit vremelnicia, lipsa de certitudine socială, am privit cu stupoare spre destinul omului.
Ce suntem ? Oare nu trebuia să se întâmple ceva pe maidanul nostru? Chiar putem privi fără să ne revoltăm măcar un pic? Nu pregătim tunurile, dar totuşi o revoltă e firesc să avem. Măcar două minute de revoltă – nu două minute de ură aşa cum spune Orwell în 1984. Două minute de revoltă…
Suntem tot ăia – tot cu ăia, tot ăla, şi mulţi pe lângă ăla…
În fine, vrei cuvânt, dragoste, altruism, dar când eşti cu ăia, îl vezi tot pe ăla… Ai nevoie de două minute de revoltă.
De ce ţi-e teamă ? De ce te numeşti cum te numeşti ? De ce zâmbeşti ? De ce respiri? De ce ai vrut să schimbi lumea cu ideea ta? Şi lumea e tot acolo, neschimbată…
Ce stupoare!

Advertisements

Posted on June 6, 2015, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: