La fierărie

M-am amestecat printre oameni, dar nu m-am omogenizat. Sunt puţin intimidat de liniştea asta, vreau să fiu activ, să prelucrez metale. Acum sunt într-o fierărie, asta vreau şi asta trebuie să fac. Prelucrarea metalelor este esenţială.
Fierăria mea se află într-un câmp destul de pustiu dar umplut cu soare. Sunt extrem de satisfăcut şi muncesc cu râvnă. Totodată văd viitorul şi duşmanul care-l afectează. De aceea pregătesc aceste arme.
Lovesc fierul cu putere şi mă bucur. Din când în când mă uit dacă e vreun trecător pe aproape.
Avem nevoie de metale şi de sucursalele lor. Oh, îmi place starea de culegere a metalelor şi prelucrarea lor, le indic apoi pe traiectorie, le pulverizez. Sunt singur, dar văd atât de multe. Nu sunt un ignorant al facerii universului. Cert e că simt facerea şi aici, prin prelucrarea acestor metale şi mă bucur din plin de toate. Cunoaşterea devine din ce în ce mai accentuată… eu umplut cu energie pentru a putea mişca fierul.
Organismele vii complotează pentru înţelesul lor, dar vor fi amendate. Organismele vii se epuizează în mişcări de lut.
În fine, fierul este extrem de încălzit. Îl lovesc, îl transform în cercetarea gândului, a proiectatei vieţi omeneşti. O, cât recunosc fierul! Cât mă regăsesc! Văd mutanţii agitându-se prin spaţiu, căutând punct de rezolvare cu capătul acestei lumi.
Sunt gata să petrec în fierărie secole, milenii pentru a-mi ajuta fraţii, pentru a fi la înălţimea gândurilor şi a atribuţiilor primite. Vin fluturi de lumină care culeg ceea ce fac eu. Spaţiul a devenit suprem prin recoltare de metale. Iar eu dau explicaţii pentru tot ce se întâmplă.
Metalele mă învrednicesc să stau mai mult cu fraţii mei, să am cerul lor. Să mă simt în aceeaşi conformaţie şi să privesc lumea ca pe o oglindă.
Sunetul metalelor se întinde peste zări şi confesiuni. Prelucrez în continuare fără a fi obosit, timpul a trecut, dar pare o clipă. Metalele iau forma anunţului. Şi dacă aş fi ocnaş tot aş cuprinde aceste zări atât de fermecătoare.
La fierărie sunt primite lecturi universale din care fac şi eu parte. Metalele se diseminează în spaţiu, fierăria mea se diluează, plec de acolo. În câmp nu mai e nimic. Rămân cu gândul superbei mele recunoaşteri.
( Fiul din copcă, CorectBooks,fragment)

Advertisements

Posted on May 30, 2015, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: