Noţiunea de timp

am trecut
prin mine ca o undă
am trecut
şi m-am reclădit
am sorbit iubire
şi tot nu m-am oprit…

Arzător e timpul şi gândirea lui. Mă gândesc la noţiunea de timp, la ridicarea fiinţei… Nu,nu sunt în căutarea timpului pierdut, – nu că aş fi mulţumită de toate reformele, dar e inutil să-l caut, îl accept aşa cum a fost, independent…
M-am oprit să mă gândesc la vuietul mulţimii, s-o privesc, vreau să trec în mulţime, să o salut, să o iubesc, să mă reîncep.
Mulţime, dă-mi ţoalele tale… să le azvârl…
Eu, pe caldarâmul ăsta m-am născut, infinitul ăsta l-am privit, ca un cânt eu mai răsun în vers, eu, de pe Dealul Istriţa unde poţi să urci…
Mă trezesc şi-mi dau seama de istorie, trăindu-mi visul de a mă scutura de mine…
Poposeam într-un loc de nobilă infracţiune, ce loc! – locul copilăriei, nu există oprelişti, furam frumosul stânjeneilor…
Eram, sunt un zor de zi mic, care abia începe să lumineze, să asculte, să îmblânzească, să scoată din aşternut individul, să-l farmece cu frumuseţea sa.
Eram, sunt un zor de zi mic, mă întindeam pe pajişti, mă adăposteam, eram la sânul vieţii pământeşti şi uneori nu mă recream decât plângând, subtilizând tragedia naşterii mele.
Cum spuneam că mă simt ?
Agonizat de dor, de metaforă, nu pot să mă îmbărbătez decât cu versul versurilor.
Simt acordul lumilor de vânt, de adiere meteorică,caut cazul ăsta de ficţiune care sunt eu.
(Jurnal,fragment)

Advertisements

Posted on May 23, 2015, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: