Monthly Archives: February 2015

Darea de seamă a marsupienilor

Vreau să trăiesc o mare istorie şi nu pot. Marsupienii mă ţin captiv, cu prim pas de negociere spre o posibilă ieşire în lumea largă. De acolo, din calda uscăciune întrezăresc mici evenimente. Mi-am dorit să ies, să fiu etern şi să lucrez cu absolutul. Ca un încarcerat ce sunt m-am apropiat de curtoazia stăpânilor. Adevărul e fatal. Nu-mi pot luat ochii de la ei. Lucrează tot timpul prin curte, aduc marfă, o negociază şi împrospătează apa din piscina în care se revarsă goi.
Ancenstralul obiect al tranzacţiei se discută în aspect de beneficiu, răstălmăcind cifrele pe porţiuni de siguranţă, înmulţind contul cu dreapta originii şi evaziunea fiscală. Cătă indecenţă…

Fiţi pregătiţi de gânduri mari, puternice… Şi o schimbare pe măsură.
(Azi vom trece Rubiconul,CorectBooks)

Advertisements

Încarcerarea idealurilor

Încarcerarea corupţilor, plus aghiotanţii corupţiei – asta este o altă pătură – se văd sau nu se văd, sunt încarceraţi sau există în continuare pe funcţii instituţionale, ca urmare, sau ca rămăşiţe ale corupţilor pe care i-au slujit, stau pitiţi, poate nu se află cum au ajuns acolo, consecinţa cărui om politic sunt, cine le-a dat funcţia – , e nimic pe lângă încarcerarea idealurilor unei generaţii. Iar de încarcerarea idealurilor sunt vinovaţi toţi cei care au minţit, înşelat, toţi care au furat din vieţile noastre. Care au abrogat legile în propriul buzunar.
O încarcerare continuată, executată brutal, fără vreun sentiment de neam, credinţă. Pur şi simplu erai invitat de conducători să-ţi părăseşti ţara, cu bună ştiinţă deznaţionalizat, alungat. Nu te mai suporta bugetul… Pentru că noi modernizam statul aici.
Mi-aduc aminte revoluţia, mă rog, dacă putem să-i spunem aşa, după execuţii, arestări,ce a rămas ? Am rămas cu acel sistem cu care am început democraţia. Nu ne-am dat seama atunci ce devastator va fi să ne conducă aceiaşi inşi.
Azi, se face ordine, dar sistemul încă există, te loveşti de el. Societatea pe care au creat-o aceşti inşi încă palpită.Şi nu ne putem reveni dacă nu se merge până la veriga cea mai mică dintr-o instituţie. Acolo unde găseşti aghiotanţii.
Evident, nu se poate face totul peste noapte. Sperăm însă să nu fie o noapte polară.

Diavolul se îmbracă din punga corupţiei

Ţara e stăpânită de o mafie statală gravă care o dislocă şi o distruge mereu. Acesta e totalitarismul corupţiei. Speranţa cade, naţiunea se dizolvă, reforma continuă. Nu-i aşa că e tare ?
Democraţia noastră a început foarte deformat cu multe metehne comuniste. Comunismul liber este foarte periculos şi el a dezvoltat aşa zis reforme sociale. Farâma de libertate pe care am dobândit-o a fost grav avariată. Societatea a devenit doar un mijloc de a profita de banul statului, adică al nostru. Deşi ei sunt acolo să administreze nu să fure. Însă în incompetenţa şi mizeria lor morală nu au nicio problemă de conştiinţă. Ei sunt votaţii şi au voie la orice.
Veţi vedea câte un corupt cum vorbeşte despre reformă. Dar nu reforma socială care trebuie să aducă binele cetăţeanului, el nu-şi reformează decât propriul sistem corupt… Schimbările politice din instituţii, toate care au fost nu au adus nimic bun, dovadă mizeria în care trăim. Corupţia e mai gravă decât dictatura, e o moarte lentă a omului de rând în faţa instituţiilor care ar trebui să-l apere.
Ne mai întrebăm de ce românul e atât de resemnat şi obosit? Prigonit în adevăr şi substanţa lui. Într-o ţară bogată şi frumoasă destinul e cel al sărăciei şi resemnării. Nu,nu… poporul acesta vrea altă viaţă, dar nu e lăsat. Pentru că se tem de vocile care spun adevărul şi adună mulţimi.
In fond, ce este speranţă ? Nevoia de linişte socială, existenţa şi siguranţa locului de muncă, a sănătăţii, educaţiei. Da, suntem în toată această nevoie de a trăi mai bine, pe munca noastră nu pe spezele altora.
Deşi… diavolul se îmbracă din punga corupţiei, mănâncă de acolo, îşi construieşte case, crede că trebuie să facem chiar o constituţie a corupţiei… Aşa de bună e politica.

Trăim sentinţe ce vin cu nume şi prenume

Eu, când mă trezesc dimineaţa nu vreau să fiu amprentat de minciună.
Şi asta nu e tot.
Cer daune morale pentru prejudiciul material, moral, social pe care ni l-au creat toţi ăştia. Nu, nu ajunge doar o simplă pedeapsă, ci mult mai multe…
Cum stăteau ei – şi stau în continuare – plini de bani, pe funcţii negociate, cumpărate şi aplică legea pentru noi… Când, de fapt, fură de nu mai conştientizează cât au furat şi unde au ajuns. Ăştia care spuneau că te reprezintă bine. Care au dezumanizat instituţiile statului prin murdărie morală, incompetenţă.
Nu, nu poţi să te opreşti, să nu ceri daune morale pentru tot acest prejudiciu pe care ţi l-au creat de-a lungul timpului. Pentru că nu te-au lăsat să respiri în ţara pe care nu ai vrut s-o părăseşti, te-au presat, adus la disperare…(Într-adevăr, aici ţi-au dat toată libertatea – dar libertatea de a emigra, libertatea de a înnebuni, de a te sinucide,- iată câte libertăţi ai şi nici nu-ţi dai seama că e adevărata reformă).
Nu ai luat drumul pribegiei ca şi alţii. Şi dacă pleci pe acest drum, tot nu scapi. Îţi vor votul, te şi impozitează… În loc să combată corupţia, să creeze locuri de muncă, să aibă contributori reali la impozite şi taxe, nu ştiu pe cine să mai pună biciul.
Oriunde fugi în lume să-ţi cauţi pâinea, vin după tine cu impozitul, cu reforma…cu statul de drept.Poate nu a înţeles toată lumea ce înseamnă reformă, stat de drept…Asta este.
Ăştia sunt stăpânii naţiei – cu biciul, nu sunt acolo să creeze ceva, ci să pună biciul, să se mai întâlnească, să vadă cum îşi mai sucesc puterea între ei, la cine să stea mai mult, al cui e rândul.
Cred că nici pe vremea Imperiului otoman nu era aşa. Nenorocirea este că acum eşti liber,independent,suveran …faci parte din organizaţii de pace şi securitate, care au grijă de naţiile plăpânde, nu tolerează corupţia la nivel înalt. Cu toate astea, nu poţi să mai răzbeşti de mizerie şi corupţie statală. Statală.
Cum să nu te revolţi, să stai deoparte ? Ce alt război să mă înspăimânte când pe noi ne-a decimat corupţia?
Nu, fruntea sus române, recapătă-ţi independenţa luptându-te cu corupţia.