Moment literar şi existenţial

Scriu şi trăiesc cu literele mele. Scriu deosebindu-mă de toate aceste lucruri minore. Scriu pentru toate argumentele din lume, pentru că nu am altă şansă, altă viziune. Scriu pentru a putea privi lumea mai bine. Scriu în numele uitării şi al nepăsării. Scriu ca să mă vindec de lacrimile lumii. Scriu în cel mai înalt grad de aspiraţie, sau cel mai jos subterfugiu. Scriu pentru că nu trebuie să abdic.
Scriu în vizorul unei naţiuni. Scriu să mă ascult, să văd cine sunt şi să mă supun Tatălui.
Scriu şi nu mă tocmesc cu nimeni.
Ne confruntăm cu o lume despuiată de valori.
Eu nu am pierdut niciodată România din suflet, cea pe care o ştiu eu, o iubesc, am cunoscut-o ca identitate – chiar dacă România coruptă m-a pierdut pe mine.Am strigat într-o lume în care numai mizeria mai face furori. Am ajuns pe culmile disperării de nu ştiu câte ori şi am coborât crezând, sperând, căutând lumina neamului, istoria…Şi când credeam că ne putem ajunge ca neam, ne dispensăm mai mult, mai acerb. Pentru că ei sunt tot acolo… Vulnerabili la corupţie.
Chiar dacă mă doare, eu rămân fidel ideii de neam românesc, pentru că nu pot să mă imaginez altfel, altundeva.
Hai să facem istorie, să ne întrebăm, să căutăm, să arătăm. Să biruim.
Poate am avut amnezia secolului de lucru, dar gata.
Mi-e dor de Oblomov.
Septembrie,2014

Advertisements

Posted on January 31, 2015, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: