Atac de verb şi de lumină

Un Cuvânt,
o trecere spre infinit
îmi vine să sărut
te laşi în rândul omenirii
cu suflet nou şi pagini de iubire
din toate lumile eu, Doamne
mă dizolv şi cred în Tine

Feerie
Nu am sărutat degeaba
întinsul meu Cuvânt
să scot la lumină
cel mai adevărat sfânt
înfometat de graţie divină
dorul din mine e ştiut…
scriu şi curg ca un nou început
mă întind în mine
şi ştiu că nu-mi ajung

Toleranţă
M-am lăsat
în cuibul dragostei de om
şi nu am avut sărutul învins
am putut din nou să locuiesc cu mine,
cu tine,
cu infinitul din lume

Sunt absolut sincer
dar uneori de neatins
pentru că pe mine
mă atinge Cuvântul
şi nu pot să-l trădez

Sunt,
în sine,
un plin metaforic
Sunt, pe bune,
cel mai bun avertisment
Sunt în Turnul meu
cu ore de lumină

Adăugare
Din trup în trup, Doamne
mă fac Cuvânt
din Veşnic eu mă simt
legat de Tine
mă încalţ cu Vremea
să pot umbla mai bine

Poate mâine
voi şti că sunt flămând
dar nu disper
mă voi abona
mai des la Cuvânt

Siguranţă
În lumea noastră nebună
Cuvântul nu-şi poate
rupe piciorul
îşi împleteşte doar cosiţe
sa arda în lumină

Advertisements

Posted on January 10, 2015, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: