Existenţa este o minune dacă ai credinţă.

Mă trezesc cu chef de scris, de explorat cuvântul. Am retrăit umilinţa cu disperare sau fast, dar nu am uitat-o. Nu m-am pripăşit la porţile fericirii fără să merit sau ca un impostor. Sunt predestinat să-mi adun turmele şi să cred în ele. Chiar dacă azi, în zi de primăvară pare toamnă.
Plouă mărunt.
Vreau să mă simt curat, vioi. Să cred, să mă extind în cele mai bune metafore. Să dau jos de pe mine ingredientele acestei lumi. Existenţa este o minune dacă ai credinţă.
Mă umplu parcă de vieţi noi pe care vreau să le dau celorlalţi, să ajungă această fericire la toţi. Dau şi timpul celorlalţi, dau şi verbul, dau şi cămaşa… şi cămara în care am locuit pentru a fi împreună şi a asculta Glasul Tatălui. Să pansez dureri… Trebuie să curg în această materie pentru fratele meu.
Îmi place să stau întins pe preş  şi să ating vremea. Stau la taifas cu fraţii, râd. Vorbim în limba noastră.
Pătrundem în emisfera nordică a timpului, înotăm. Inspirăm universul cu gratitudinea noastră. Ne minunăm de toate puterile locului în care suntem. Când adorm în leagănul meu lumesc mi-e pieptul plin de gânduri, de revărsări stranii.
Ne vom trezi cu Chipul Tatălui.
Am crezut într-o lume mai bună, de care e firesc să te îndrăgosteşti. Curge firul de lumină spre tine şi tu vrei să fii fericit în acest cotlon al lumii. Să-i dai versul tău neîncetat. S-o uzi cu roua gândurilor tale.
Doamne, cât plouă…

(Jurnal,2014)

Advertisements

Posted on November 15, 2014, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: