Monthly Archives: November 2014

Despre lucrul bine făcut

DSC02460

Am citit de curând cartea Pas cu pas, editura Curtea Veche Publishing, autor Klaus Iohannis. O carte care aspectează file din viaţa autorului, – de la dascăl, inspector, primar, la ipostaza de candidat la preşedinţie. Simplitatea e cuceritoare, se spune, şi acest volum o dovedeşte. O viaţă se construieşte pas cu pas. La fel şi o carieră, o comunitate sau chiar o naţiune. Nimic nu vine peste noapte, cel puţin nimic durabil şi statornic.
E un avertisment corect.Un adevăr. Cartea lămureşte pe cei care se întreabă cine este Klaus Iohannis, de unde vine, ce vrea să facă. Am o viaţă care poate părea banală,obişnuită.Excepţionalul,dacă despre asta a fost vorba vreodată, am considerat că ţine doar de ceea ce reuşisem să construiesc pentru comunitatea care îmi acordase încrederea.
Fără îndoială, este o carte cu tentă autobiografică. Klaus Iohannis şi-a petrecut copilăria pe Strada Cetăţii. Am crescut pe străzile vechi, din apropierea Centrului istoric. Nu cred să fie zid sau cotlon pe care să nu-l fi descoperit atunci. Întâmplările, evenimentele te prind. O viaţă trăita ca orice om, în care te regăseşti. Fără construcţii metaforice, abstracţiuni, dar foarte analitic şi sistematic. Autorul nu face parte dintr-o lume pe care nu o ştii, nu o cunoşti, nu o poţi atinge.Iar vacanţele petrecute la ţară , la bunici, unde…mergeam la câmp, la fân, îngrijeam animalele... sunt captivante.
Adolescenţa în comunism a fost ca oricare alta, apoi urmează şcoala germană, Liceul Brukenthal, universitatea din Cluj. Aici a cunoscut-o pe Carmen. Am trecut de pragul de 25 de ani de când suntem căsătoriţi şi acum cred că pot să spun că arta nu este de a te îndrăgosti, ci de a menţine dragostea pentru mult timp.
E povestea unor lupte câştigate… Sibiul fiind principalul reper în jurul căruia se înfiripă subiectul. Sibiul un oraş al culturii şi al culturilor. Cultura e un mod de viaţă în oraş, cu proiecte de bună calitate, nimic nu s-a întâmplat peste noapte, ci cu muncă, seriozitate.Mai ales că Sibiul a fost lăsat în paragină de fostul regim.
Face administraţie din pasiune. Când am ajuns primar…mi s-a spus că voi rezista numai câteva luni de zile, după care fie voi deveni corupt, fie mă voi înscrie într-un partid politic, fie voi renunţa la primărie. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Sunt un om onest, care nu a făcut niciodată afaceri pe spatele primăriei... O spune cu tăria calmului, detaşare de interesele meschine, prioritar este interesul public nu cel personal. Votul cetăţenilor este esenţial.
Dragostea şi ataşamentul faţă de Sibiu se materializează prin fapte, proiecte,dinamismul investiţiilor, făcute pas cu pas. Aşa cum se face un lucru bine făcut. Klaus Iohannis nu ne promite o lume, ne arată o lume construită în oraşul natal din punct de vedere economic, social, cultural, turistic. Un oraş care a devenit Capitală Culturală Europeană în anul 2007.
Nu este pentru nimeni o noutate faptul că eu nu sunt un om care să vorbească foarte mult. O, câtă nevoie aveam de cineva care să tacă şi să facă…
În politica mare, Klaus Iohannis militează pentru un preşedinte mediator,corect,impotriva migraţiei politice, a trădărilor, respect pentru lege. Şi fără scandaluri.. De asemenea, abordează tema educaţiei, a sănătăţii, a religiei…înţelegând naţiunea nu în sens etnic, ci în sens civic, al ataşamentului faţă de o ordine constituţională, faţă de valori şi principii democratice. Cetăţenia şi nu etnicitatea reprezintă sursa apartenenţei la o naţiune.
Citeşti o carte fără suspiciunea neîncrederii, într-o lume în care eşti disperat din cauza corupţiei, a spaimei de minciună, a pesimismului viitorului, în care un om, un autor, un preşedinte spune că lucrurile trebuie făcute altfel. Adică bine.

Advertisements

Basarabia e România

DSC02425

Copiii noştri ştiu.

Dreptul de a fi prin cuvânt

Vineri, 21 noiembrie, la Biblioteca Judeţeană “V. Voiculescu” Buzău a avut loc festivitatea de premiere a laureaţilor Concursului de Creaţie literară pentru elevi şi studenţi „V. Voiculescu – arc de suflet peste timp”, ediţia a XVI-a, Buzău, 2014.
Au participat scriitori, elevi, profesori, părintele Paul Negoiţă, Cenaclul literar „Ante portas”,
Marele Premiul al Fundaţiei Academice „V. Voiculescu” , acordat de prof. dr. Valeriu Bistriceanu: Mihail Tănăsescu – Colegiul Naţional „B. P. Haşdeu” Buzău.
Premiul Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău: Benedic Matia Daniel, Ploscuţeni, Vrancea.
Premiul Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu” : Maria Ungureanu, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”.
.Premiul Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană””: Anastasia Baltag, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, Piatra Neamţ.
.Premii Speciale:
Premiul Revistei “Cartelul Metaforelor”: Dana Georgiana Biţeanu, Şcoala Postliceală Sanitară de Stat Buzău şi Alexandra Simache, Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Buzău.
Premiul Cenaclului literar “Ante Portas” : Maria Teodora Rotărescu, Şcoala Gimnazială “George Emil Palade” Buzău.
Premiul Tipografiei “Euro Print Company”: Antonescu Andreea şi Maria Tânjală, Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Buzău.
Premiul “Gheorghe Ene” : Irina Stoica, Colegiul Naţional “M. Eminescu” Buzău.
Membrii juriului: Elena Radu (Uniunea Scriitorilor), Stelian Grigore (Liga Scriitorilor), Marin Ifrim (preşedinte).
Elena Radu, Ovidiu Cameliu Petrescu, Sorin Burlacu, Cristina Niculăeş, Tudor Cicu şi Titi Damian au prezentat cărţile:
– „Dragonul cu sandale de pământ”, versuri pentru copii de Marin Moscu
– „Rătăcit printre milionari” , roman de Dumitru Dănăilă
– “Invitaţie la vals literar”, interviuri de Marin Ifrim
şi revistele:
– “Uscând o lacrimă” (Dumitru Negoiţă”, redactor-şef).
– “Cartelul Metaforelor” (Vasile Minică”, director”).

Existenţa este o minune dacă ai credinţă.

Mă trezesc cu chef de scris, de explorat cuvântul. Am retrăit umilinţa cu disperare sau fast, dar nu am uitat-o. Nu m-am pripăşit la porţile fericirii fără să merit sau ca un impostor. Sunt predestinat să-mi adun turmele şi să cred în ele. Chiar dacă azi, în zi de primăvară pare toamnă.
Plouă mărunt.
Vreau să mă simt curat, vioi. Să cred, să mă extind în cele mai bune metafore. Să dau jos de pe mine ingredientele acestei lumi. Existenţa este o minune dacă ai credinţă.
Mă umplu parcă de vieţi noi pe care vreau să le dau celorlalţi, să ajungă această fericire la toţi. Dau şi timpul celorlalţi, dau şi verbul, dau şi cămaşa… şi cămara în care am locuit pentru a fi împreună şi a asculta Glasul Tatălui. Să pansez dureri… Trebuie să curg în această materie pentru fratele meu.
Îmi place să stau întins pe preş  şi să ating vremea. Stau la taifas cu fraţii, râd. Vorbim în limba noastră.
Pătrundem în emisfera nordică a timpului, înotăm. Inspirăm universul cu gratitudinea noastră. Ne minunăm de toate puterile locului în care suntem. Când adorm în leagănul meu lumesc mi-e pieptul plin de gânduri, de revărsări stranii.
Ne vom trezi cu Chipul Tatălui.
Am crezut într-o lume mai bună, de care e firesc să te îndrăgosteşti. Curge firul de lumină spre tine şi tu vrei să fii fericit în acest cotlon al lumii. Să-i dai versul tău neîncetat. S-o uzi cu roua gândurilor tale.
Doamne, cât plouă…

(Jurnal,2014)

Raportul de primăvară şi gândurile abrupte

Este progresul o dimensiune a adevărului sau un sistem care generează corupţie şi sărăcie? Oare va trebui să pustiim această lume şi apoi s-o recreem? Este posibilitatea un mister determinat de pasiuni nocive? Este nestatornicia o tendinţă de a recupera puritatea?
Sunt amintiri de scurtă credibilitate, ne menţinem în formă pentru a putea cotiza. Marea artă a minciunii sociale condiţionează. Nu încape îndoială şi minciuna e o reformă, un grad suplu de amânare. Ne strecurăm cu decizie, dorinţele încep să dea roade subtile. O, cât respect de sine… propria formă ne impresionează.
Marea epuizare constă în minciună.
Asta ne face să începem o viaţă nouă dar plină de peripeţii. Să fim ostentativi cu mincinoşii. Dacă societatea e săracă cei care o conduc trebuie să fie şi mai săraci. Petreceţi o noapte cu sărăcia, dar nu pe întuneric, să vedeţi ce febrilă e. Ce sunete de sclav egiptean are, în timp ce faraonii se acordă cu cazul. O să mă trezesc din mormântul cu bijuterii alese, să cad în dizgraţia vânzătorilor de minuni.
Societatea nobilă se formează prin defuncţi. (fragment)

Păstrez plăcerea de a privi lumea în lumina acestui soare

Mă îmbăt cu miresmele sălbatice ale munţilor. Un aspect de care mă tem este anvergura. Eu sunt un peregrin. Nici măcar nu-mi pot calcula cazul, particip mai mult la insinuare. Iau act de premenţiune. Nu mă reţin de la succesiuni, nu aş putea să rezist fără tentaţia adevărului. Nu aş putea să mă uit la mine fără să sper în ceva. Acum mă lupt cu oprirea timpului în cămări actuale. Mă furişez în aceste cămări şi tresar, e nebunie nu alta, mă lipesc de un perete care mă desparte de aluziile singurelor fapte elocvente, palmele mele sunt terminalul regăsirii în fiinţa de stup.

Permisivă e fuga, aici vom returna agresiunile de lut.Toate formele care pot progresa în om sunt conflictuale.

Am uitat să exist altfel, am trecut peste mine ca peste un pod separându-mă de o existenţă care m-a înfiat…

Mă gândesc la o celulă de criză în care protagonistul aş putea fi chiar eu. Ca să nu mai văd mizeria socială mă ascund aici, dar asta nu înseamnă că mă ocup cu alte probleme. Mă supun unei analize severe ca să nu mă mai tenteze morala politică care a creat istoria defăimării naţiunii. Dacă stau bine şi mă gândesc nu avem nevoie de legi căci totul se licitează.

Simt că această societate nu pot s-o povestesc cu destule mijloace. Are nevoie de câteva hiene…

Pe străzile ruinate de minciună se merge cu pas mărunt. Forţa tragică a deconspirării prin conspirare. În visul component se schimbă trilogia.Copiii cresc ca subiecte de observaţie, se întrepătrund în specie, omul ales de om este ilizibil.Nu am tresărit niciodată de atâta efect, competenţă la legea emigrării şi mortalităţii populaţiei. (Azi vom trece Rubiconul,CorectBooks)