Sublima Cuşmă

O să-mi fac rost de opinci. Chiar o să-mi fac rost de opinci. Şi o să merg cu ele pe stradă. O să-mi fac rost şi de Cuşmă. Şi apoi voi trăi cu neamul la cotele lui de suprafaţă luminoasă.

În Cuşmă e aer de toamnă, se adăpostesc grânele. Înclinăm câteva linii ale timpului pentru a-l face să ajungă la noi. Trebuie să ne vindecăm de civilizaţia asta abruptă. Să mă vindec şi eu la focul vetrei unde am gângurit primul cuvânt pământean. Când voi fi recuperat vreau să fiu îmbrăcat în Cuşmă căci pentru asta am venit. Da, e sublima Cuşmă, pentru ea respir, spun Cuvântul. Nu am să pot uita nicio zi ograda în care am crescut, în care mi-am însuşit dorul, fuiorul, ţesutul, însămânţatul, strugurii… Mă cheamă Totul, dar nu e acel Tot. E un pic din amintirea pe care am trăit-o în gospodărie.

Şi Tatăl…

Tatăl pe care Îl iubesc, lumea Lui, pacea, lumina.

În lumea în care m-am adăpostit am început să-L văd. Să cred. Să iubesc. Să versuiesc. Cum se lasă lumea în ţoalele ei glăsuite şi gustă mustul. Cum îşi trece prin vreme bucuria de a trăi.

O, mă fascinează toamna cu razele ei… cu gust de gutui, frunze ruginii. Continuăm povestea pentru că suntem aici.

(fragment…Şi Tatăl)

Advertisements

Posted on September 22, 2014, in literatura and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: