La Poarta Adevărului

Nu pot să abdic de la iniţiativa de a avea un adevăr al meu, dar şi unul al lumii. Eu sunt al meu doar crezând în adevăr, mă susţin doar prin adevăr, altfel ce aş fi? Ce aş crede? Vreau să răscolesc tot adevărul, toată substanţa sa activă şi de neînlocuit.

          Linia mea de credit este adevărul. Integritatea, speranţa ţin de adevăr. O, e prea răcoare pentru o zi de vară… dar trebuie să credem pe orice anotimp, orice aşezare. În venele mele nu curge decât sângele aspiraţiei spre bine.

          Pot renunţa la orice, dar nu la adevăr. Nu mă satur vorbind despre el. Nu mă satur crezând, sperând, aducându-l aici, în faţă. Şi asta mă face să fiu mai bun.

          In ţinutul meu lucrurile se distribuie cu o anumită incompetenţă,minciună… iar nepăsarea este sublimă. Avem la tâmplă arma mizeriei morale, e războiul care ne face să pierim. Nu alt război. Speranţa în adevăr mă luminează însă, deşi îl văd rar căci e extirpat de conflagraţia corupţiei.

          …Mă înfiinţez la Poarta Adevărului să mă vadă, vreau să-i cânt chipul pentru a parcurge toate temele. Să-i spun că nu mai putem respira în acest hău social…

          Sunt oaspetele adevărului, stau la masă, ne privim, sorbim picătura graniţei dintre noi. Unde începe lumea? Unde se sfârşeşte? Unde îşi pune ţolul murdar?

          La intersecţia cu adevărul nu trebuie să fim tribali, ci omenoşi, calzi.        

Advertisements

Posted on August 24, 2014, in literatura. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: