O clipă de libertate

Doamne, cum să-Ţi închin azi gândul meu ? Pe unde am umblat… Am intrat în timpul de om şi am râs, am trecut ca o boare peste celelalte lucruri. Nu, nu Te-am uitat nicio clipă. Să mă simt oare vinovat că am fost în boarea aceea de om ? Oare am uitat să Te slăvesc ?

Acum Domnul parcă se uită prin hubloul său pe urma pe care am lăsat-o, analizează şi discută cu fraţii. Am senzaţia că am trăit ceva şi nu am cerut voie, trebuia să spun întâi Gândului unde mă duc. Pentru libertatea pe care am avut-o va trebui să ispăşesc.

Îmi dau seama de ce mă mustră Domnul. Totul era pregătit să coboare la mine, navele şi eu nu mă aflam unde trebuie ca să comunicăm, să-mi fac treaba şi să le aştept. Domnul încă cercetează urma mea.

O, ce aer de libertate mi-am luat! M-am dus să mă joc cu un pui de om. Apoi dorul de om mi-a fost luat şi dus undeva în spaţiu, nu foarte departe. După câteva clipe am uitat boarea de om, unde am fost şi ce-am făcut.

Nu sunt palid. Şi nici înlăcrimat. Accept totul. În toate astea simt o sugestie. De ce am uitat să mă duc în Grădină şi să mă joc cu fraţii mei mai mici ?

Doamne, dar dacă mi-ai dat poporul acesta nu trebuie să gust şi eu puţin din el ? întreb şi mă revolt deodată. E poporul în care Ţi-am închinat Gândul şi merită puţin privirea mea.(fragment)

Advertisements

Posted on August 3, 2014, in literatura. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: