Monthly Archives: July 2014

Peregrinări…

Sighişoara medievală

DSC01395

 

 

 

 

 

 

 

DSC01405

 

 

 

 

 

 

 

DSC01410

 

 

 

 

 

 

 

DSC01406

 

 

 

 

 

 

 

Sovata, Lacul Ursu, uneori prea rece

DSC01430

 

 

 

 

 

 

 

Salina Praid – o imensitate într-un munte de sare pură

DSC01439

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC01448

 

 

 

 

 

 

 

DSC01497

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea Rupea – impunătoare în ciuda vicisitudinilor istorice

DSC01509

 

 

 

 

 

 

 

DSC01520

 

 

 

 

 

 

 

DSC01526

 

 

 

 

 

 

 

DSC01542

 

 

 

 

 

 

 

DSC01577

Advertisements

Poeme din vremurile vetrei

Legământ

Jur
pe mormintele zeilor
pentru neamul meu
Jur că vom avea adevăr
şi lumină
Pe mormintele zeilor
eu jur
Nimeni nu va mai fura
din Grădină

 

Identitate

Am rupt firul de iarbă
şi am privit lumina
nu ştiam ce înseamnă facerea lumii
şi nici sfârşitul ei
mâncam cu poftă piersici
şi fugeam prin grădină
mi se părea că e locul
unei naşteri sublime…

 

Revenire

Cum sună lumea fără tine ?
fără gândurile tale ?
fără goana dupa adevăr pe care o ai ?
să nu trăieşti oare şi să nu te minunezi de Cuvânt ?
cum patinează El pe sub ochii tăi
cum învinge vremea şi vine la tine
înfăşurat în diverse haine
pentru a nu fi lovit de lume

 

Suprafaţă de timp

9 lumi dacă aş vedea
m-aş aşeza peste această perspectivă
i-aş rupe braţul de lumină
l-aş cultiva la mine în grădină
 

Numai tu

poţi să-mi umpli calea cu adevăr
şi înmiresmate cuvinte
numai tu
poti să te uiţi în ochii mei
şi să-mi spui – da, suntem la fel
numai tu
poţi să răstorni lumea
în braţele mele
şi să spui – atinge-o!
numai tu…

Iulie,2014

 

Tărâmuri de frumuseţi

Trăiam în amănunt, dar cu gânduri bune, în perspectiva luminării noastre. Eu exist. Eu stimez adevărul. Mă apropii de timp, parcă lângă o tufă de afine. Oare mi se vorbeşte ?
Se încheie timpul vechi şi se deschid Tărâmuri de frumuseţi.
Doamne, ce fericire să fiinţezi şi să creezi frumosul! Adevărul parcă mă dospeşte, cresc, mă fac mai bun. Şi voi avea Grădina mea unde îl voi cultiva.
… adun fânul şi aştept fraţii. Adie vântul. Îi simt, se închină vremea pentru ei. Frumuseţea mea e sculptată. Mă întrepătrund cu adevărul, intru în Casa Lui. Mă aşez, mă umplu de credinţe, multe credinţe şi aici e Domnul în toate.
Arcuim Adevărul şi tragem săgeţi peste câmpuri, spre lume. Apoi ne facem odăi pentru a ne adăposti.
Continuăm să tragem săgeţile adevărului în toate direcţiile, e adevărul care trebuie ştiut. Aruncăm căldările.
Trezesc adevărul din Cuşmă, asta mi s-a spus lângă tufa de afine. Mă încalţ în grabă pentru a pleca la drum. Se trezesc şi liniile de cuib şi nu pot decât să vorbesc în limba fraţilor.
Doamne, înalţ privire spre Tine, îţi surâd din Cuşmă, din acest cuib pe care mi l-ai dat. Dă-mi voie să Te privesc şi să sper.
Reglăm timpul, trebuie să anunţăm ceva. Dacă ţi-e foame, ţi-e sete, să-mi spui. Da, mi-e foame, mi-e sete de adevăr. Fă curat în ogradă, adună-mi omul.

Iunie,2014

Redimensionăm clipa proporţiilor

De ce nu mai putem face revoluţii ?
Lupta aceasta trebuie să ne scoată din provizorat. Legile sunt făcute în aşa fel încât omul să creadă că există cuprindere morală şi socială. Azi sunt îngăduite toate libertăţile, dar niciuna nu este adevărată. În realitate omul e ignorat şi distrus. Suntem asociaţi cu deversiunea ultimului secol.
Beneficiem de ajutoare aniversare. Să fim fericiţi. Descartes spunea că omul nu trebuie să creadă decât în lucrurile recunoscute de ştiinţă şi confirmate de experienţe.
Să fim circumspecţi. Ceea ce a recunoscut ştiinţa a distrus experienţa prin generalizări negative. Însăşi ştiinţa a devenit o suspiciune. Detractorii moralei şi ai adevărului se folosesc de imaginea ştiinţei ca sa distrugă, apar la adăpostul ei ca să dea credibilitate faptelor lor murdare.
Această vreme e susceptibil de eroică prin foamea pe care o duce omul. Omul învins de puterea dezvoltării. El stă în faţa proceselor evoluţiei şi nu-şi poate permite luxul de a atinge acest nivel care înseamnă doar nivelul traiului. Trăieşte ca în epoci învechite. Dar are posibilitatea să privească perspectiva şi să-şi dea seama că deşi s-au dezvoltat atâtea el tot în mizerie trăieşte.
O lume sărăcită în propriile valori. Truda suprimată de iluzia valorii decente. Colectivul supus, discreditat prin formare forţată. Asta te îndeamnă să fii rău cu tensionaţii clipei, să-i urăşti.
În arta contemporană totul e spus cu folos.
(fragment,Ultimul trigon)