La Pâcle

Drumul spre Vulcanii noroioşi, Pâclele Mari şi Mici e frumos, cu imagini pastorale – oi, văcuţe, cai la păscut. Pajiştile răspândesc un parfum ameţitor. E un pic de sălbăticie. Un drum pe care îl refac cu plăcere, îndestulare spirituală.Apoi, din această feerie, cobori într-un spaţiu selenar.Peisajele sunt antagonice.

Mirosul de gaze emanat din străfundul pământului,solul arid, pâraiele de noroi, micile canioane… ai senzaţia că eşti pe altă planetă. Câţiva vulcani mormăie.

DSC01371

 

 

 

 

 

 

 

DSC01370

 

 

 

 

 

 

 

Mă opresc în timp, la mijloc de cărare şi îmi schimb hainele. Aparent sunt singur, dar totuşi vorbesc.Undeva, într-o casetă a trupului am toate datele adunate. Merg şi vorbesc. Sunt în paginile istoriei.Timpul mă întreabă. Un vânt uşor trece pe lângă urechile mele şi-mi lasă şoptit ceva. Ce ştiu despre anonimele cazuri care l-au vândut pe Iisus?

Suntem în jurul Pâclelor, stăm pe vine şi analizăm.Între timp am fost curăţat de neamurile de pe mine, sunt curat, curat.Degresat. În clipa asta aud un vuiet şi mă uit spre cer. S-a căscat o gură de aer spaţial la care sunt conectată. Doamne, din ce lume îmi dai să respir?(fragment, La Pâcle)

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC01367

 

Advertisements

Posted on June 30, 2014, in cultură and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: