Povestea omului cu grai

iunie,2014

Mă ridic pentru a merge. Trăiesc în puţinul meu, dar mă gândesc la toate. Mă încalţ, totul parcă e în reluare…

          Sunt pe linia universului şi ştiu că nu mi-e foame căci am mult adevăr. Mă las în graţiile timpului, vorbim, râdem. Şi în reluare se vede de câte ori m-am încălţat şi am plecat pe drum. Ce ciudat… atunci nu-mi dădeam seama, mă încălţam pentru că trebuia să mă încalţ, să ies în ogradă.
Le povestesc cum a fost în ogradă, cum stăteam pe scaun la masă…ei ascultă. Eu am trăit în plai şi ştiu farmecul lui, am găsit adevărul şi l-am comasat cu mine însămi şi cu marea lume. Am trăit în gura de rai, ce vreţi mai mult ?
Am văzut tumultul mioriţelor, cum au înflorit pomii şi m-am săturat de frumos. Sunt cazuri de adopţie, de omologare a fiinţei, ştiu că sunt altfel decât ceilalţi, ştiam din vremea lumii şi a stelelor.Nu vreau să fie şterse imaginile cu mine din piciorul de plai.
Oare ce trebuie să fac acum după ce am stat şi am povestit?
Când mi-am dat seama că exist şi se coc strugurii… zboară albina, paşte mielul, se pune sămânţa…O, ce sărbătoare stelară…
Am auzit trosnetul crengilor de copaci, am văzut luna şi am intrat în aşternut să mă gândesc la Domnul.
Să mă las de toate aceste lumi în care am vorbit ? Să las fularul ? O, nu…
Da, sunt în povestea omului cu grai. Veneam să spăl albia în care trăiam, s-o spăl pentru om, să fie curată.(fragment Jurnal)

Advertisements

Posted on June 22, 2014, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: