Avertisment asupra excepţiei

Moment poetic în mulţimea care vrea să te dezbrace. Reciţi un poem şi parcă nu poţi să te aperi…Strigăt de indecenţă, frumuseţea e decuplată, învrăjbită de privirile feroce. Urmează contrabanda cu minunantele noastre accesorii care e naturaleţea gândirii democratice…

Nu pot să exclud posibilitatea unei reveniri pentru a explica mai bine poemul. Va fi, probabil un manifest împotriva receptivităţii de pe aceste poziţii de frământare. Poţi face o societate cu un poem, o reconciliere prin supremul dezgust al amneziei, o naştere adoptivă chiar.

Te poate răscoli orice idee pe care ai abandonat-o cândva, te-ai năruit poate odată cu ea, ai vrut să fii altul, să schimbi lumea. Şi nu era decât dorinţa unei vindecări.

Mă întind în acea exclusivitate a gândirii şi simţirii. Cred în poemul uman chiar dacă voi fi rănit.

Am analizat posibilităţile reconstituirii moralului social printr-un poem. Am pătruns în mine cu desăvârşire, fără amendament. Au fost şi inundări de vreme. Siluirea dragostei prin sublimul indecenţei celor care te priveau…Dar am din nou forţa gradului de elocinţă. Poemul a devenit un lung vers de impresionare a memoriei. Mi-a plăcut acest moment care m-a repus în istorie.

Închid ochii. Sunt condusă de o lumină secondată, învăluită în mister, autoritate globală. Tinereţea mea e înveşmântată în public. Simt căldura… nu e căldura zilelor de toamnă, e căldura metalului din care provin.(fragment)

 

Advertisements

Posted on June 14, 2014, in literatura. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: