Pretimpul locuitorilor

Am locuit în pretimp şi în grădina lui.Am savurat grămezi de litere, am intrat în vâna omenirii, am respirat odată cu ea. Da, mă văd azi în pretimp. Sunt nostalgic după pretimpul în care am locuit, mă bucur că l-am descoperit.Nu ştiam cum să încep să scriu despre fericirea asta, eram fragil, dar trepidant în a spune adevărul. S-a lăsat prea de multe ori înserarea peste chipul meu. Şi ce ? Ce-i cu asta ? Nu sunt oare pământean ?

O, da, am nevoie de o întinsă poezie şi un soare imens care să încălzească omul. Petecul de pământ pe care am stat să fie luminat cu surâsuri, la mine acasă să fie o ramură de măslin. Pretimpul mă aliniază din nou în cele ce sunt, uit ce-am cumpărat, ce am văzut, mă reunesc cu timpul pentru a face lumină în şoşonul omului. M-am definit în pretimp şi aşezare pământeană, am văzut bordeiul omului, am fost zărit sau intuit de om, m-am aşezat pe scaun la fel ca el. Şi totuşi din pretimp până azi mi se pare atât de puţin…

Scriu în forma asta de lumină şi sunt puţin tensionat de frumos, pregătit pentru istorie. Ar trebui să fac pace cu anumite angoase, întrebări, cercetări ale vieţii mele omeneşti, să nu mai conteze decât pretimpul. O, aşezarea mi-a dat făina ei, să fac pace cu orice om din ogradă.

Martie, 2014

 

Advertisements

Posted on May 9, 2014, in literatura and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: