Farmecul corespondent – taigaua

Întâia clipă de dragoste pe care ai dăruit-o a fost reformă.

Da, eram sub imperiul visului taiga în miez de iarnă, cu frenezia cailor albi venind spre mine, apoi mulţimea întâlnită, domesticită de venirea asta ciudată. Nu voi învinge niciodată taigaua. Nu pot să mă hrănesc decât cu asta, să fac configuraţie mondială strecurându-mă pe sub ulmi în blănuri albe sub un cer sticlos. Voi venera dragostea, amorul îndestulat, în timp ce ne aşteaptă un ceai fierbinte la samovar şi o poezie de Puşkin. (Într-o vreme mi-a plăcut Maiakovski până la desfrânare. Credeam în el şi în bunul popor. Trezindu-mă apoi sub vişini cu miraculosul Cehov şi a sa Livadă de vişini ). Arta devenea surplus, fantezie…

O, să nu fim sceptici. Trecutul e frumos, faimos…Am vrut să mimez libertatea, dar m-am oprit într-un pasaj opus. Cât de insinuantă devine realitatea uneori. Cât a prilejuit tovărăşia şi compunerile din mediul rural.

Nu, să nu stricăm acest farmec corespondent – taigaua. Sunt retrăiri ale genului din care facem parte.(fragment)

Advertisements

Posted on April 25, 2014, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: