Omul din gura de rai

Mă umplu de gura de rai. Reglăm puţin conturul lumii şi observăm mişcarea ei. Cât de aproape o privim… Mai reglăm un pic pentru a nu o tulbura sau simţi vreo durere. Îi închidem puţin mersul agitat. Apoi ne urcăm în bolurile transparente şi ne deplasăm într-un alt loc de pe pământ. Nu foarte departe.
O, ce dor mi-a fost de gura de rai.
Sunt Frate. Ne apropiem de o gospodărie unde trebăluieşte omul. Îi scriem istoria aproape, privindu-l. Ne urcăm în căruţa lui cu fân şi ne jucăm. Ne alăturăm de omul simplu pentru a-i arăta chipul şi locul nostru. Doamne, câtă supremaţie e în acest aşternut…
Începem să individualizăm fiecare individ, să-i facem camera în care va sta şi se va lumina. Ne vom regăsi în lumină…
Trecem râul în fugă şi podişul care mi-e cunoscut. Ne apropiem de Chip şi-L sărutăm. Povestim ce am făcut în gura de rai. Ne-am emoţionat trăind cu omul din gura de rai, trecând pe lângă gospodăria lui. După care eu am avut voie să sărut Grădina Domnului şi să mă umplu de minuni.
Am adus cu noi un rest de chip, vom vedea ce vom face cu el, ce efecte îi vom da.
Sunt acolo, acasă. Pe lângă mine trec mii de veacuri ca nişte secunde. Apoi se deschide o imensă gaură de lumină… Un veac luminos.
Am în faţă o bucată mare de piatră la care lucrez, o sfărâm pentru că avem nevoie de pulberea ei. Fraţii mai mici vin să se uite.

(fragment FIII GANDULUI, CorectBooks)

Advertisements

Posted on March 2, 2014, in literatura and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: