Monthly Archives: February 2014

A fi

Când tună verbul a fi mă încălzeşte şi mă închină brusc unor fapte mari. Când tună verbul a fi trece electrizant prin mine, îmi schimbă memoria şi înfăţişarea… Aşterne grădini la picioare şi mă plimb prin ele. Văd lumea, mă opresc în ea.
Şi tună. Tună. Frumuseţea verbului a fi mă umple şi mai mult, îmi trece paşii spre lumea de vis. Tunetul aduce o fiinţă care sunt şi exist. Văd o mare deschidere a cerurilor,  se vorbeşte şi pregăteşte.
Chipurile fraţilor trec pe lângă mine în joacă. Mă aflu în mijlocul unei comedii…
Timpul intră în sufletul meu, îi simt începutul şi infinitul. Îmi văd paşii răspândiţi, pe unde au fost, sau unde vor fi. Mă văd pe mine în viitor.

Ştii că vii din interiorul unei inimi secrete, din compoziţia ei, pe care o simţi mereu în tine şi ţi-e teamă s-o arăţi celorlalţi. Văd inima din care vin şi o aud cum bate. E a Tatălui şi e foarte mare. Inima aceasta e întreaga mea fiinţă, o inimă în care se găseşte fiecare om.
Pragul liniştii noastre este nevoia de această  inimă.

M-am hăituit singur pe drumuri peste care a trecut omul şi s-a  destrăbălat. Mi-am povestit ruperea de nori şi vânt pătruns de istoria jambonului.
Vom fi martorii unei mari lumi. Şi  ne vom uita. Aducerea lui Dumnezeu aproape de noi se va petrece într-o linişte supranaturală.

Candidatura la frumos

Farmecul meu stă în candidatura la frumos. Şi mă întreb: de unde pot să încep? Cotitura spre frumos e răsfoită cu dragoste, pasiune, fără singurătăţi. Nu mă tem de candidatura la frumos, nu mă leg decât de anunţul de azi, de a mărşălui prin ograda cu fulgi.Nu m-am păzit de căutările nimănui chiar dacă m-am împotmolit, nu am figurat doar ca individ.
Aşadar, candidatura mea la frumos trebuie să fie reală, cultivată, împrăştiată printre oameni. Faceţi loc frumosului în comunitate, promit să nu ne vindem.Am mai fost candidat la frumos, dar am eşuat, nu am avut teme de seducţie – banii. Eu am grâul, cu asta candidez şi vreau să ne înfruptăm cu toţii din spicele lui.( Tot ce presupune această viaţă este fără doar şi poate o încercare). Nu, nu vă fie teamă că sunt candidat la frumos. Iată programul meu :

Cu tine omule încep să fiu
şi-ţi dau cântecul meu
Cu tine omule încep să stau
în prag şi fără ţoale
Cu tine omule vreau să rămân…
Cu tine omule mă fac mai bine
În pintenii noştri s-au pus lumini
şi s-au stins umbre…
Omule, programul meu e pentru tine

Dramatic e ca nu am contracandidat.

Culegătorii de in

Dimineaţa se prefigura cu nişte minorităţi ale gândului în timp ce aceşti culegători de in mă priveau cu cercetare şi se apropiau încet. Nu înţelegeam de ce atâta linişte în jur, soare deplin.Nu mi-e teamă însă de posibilităţile reevaluării.Culegătorii de in se întreţin  cu nuanţele, cu figura mea proprie,…
Nu mai aud nicio mişcare în jur, clipa este a mea şi a culegătorilor. Mă aşez într-un aşternut minor. Dintr-o dată mi se pare că execut într-o manieră aleasă o intimă cooperare cu putera deplină. Culegătorii de in s-au aşezat şi m-au ascultat. Cerul se aduna în nori grei şi noi discutam câteva opţiuni. Dacă am fi altfel cu această figură întemeiată pe principii seducţionale care triază cultura…
De bună seamă nu am putut să exprim tot reversul nevinovăţiei. Picură mărunt, cu intensitate. Să consacrăm ploaia. Să adunăm inul. Să întemeiem o guvernare de care nu ne temem.
Mă îndrept alături de culegători spre celelalte expoziţii ale vântului exercitând o forţă de ameliorare a societăţii, acordul cu fmi, răspunsuri la raport. Culegătorii de in se tem că societatea noastră devine extrem de stratificată. Ei vor lupta cu arma luminii şi privirii. Nu fugiţi de culegători căci ei vor aşeza  poporul, vor trimite în satele inundate reţineri la mediu. Ne vom ocupa de toate culturile distruse, nu vom mai umbla cu imitaţii, nume de cod, facturi comerciale.
Nu am trăit niciodată mai adăpostit ca acum.Totuşi suntem trişti, neliniştiţi.Să ieşi în faţa mulţimii şi să explici nevinovăţia omului de rând…
Pregătim adunarea. Ploaia s-a oprit.Pregătim spaţii de reculegere.Si cu toate astea perfidia pluteşte în aer, se dizolvă.Culegătorii de in se luptă cu decizia, cu atenuarea figurii de amintire…Dacă nu ar fi ei am pieri cu tot în extenuarea de partid.
Culegătorii au făcut o societate pe care o conduc, rezervă de imprimare, exprimare numai în cazuri excepţionale. Pe drumul lor nu trece oricine, nu-i poti vedea sau intui în forma obişnuită, se prezic doar în clipe cruciale. Ei bine, ei sunt aici şi nu stau degeaba.
Azi vom trece Rubiconul (fragment)

Mic peisaj siberian

O scurtă trecere prin Staţiunea Monteoru m-a dus cu gândul la un mic peisaj siberian. Zăpezile înalte, gerul, pustiul pădurilor… Şi cu toate astea nu lipseşte  metafora iubirii de natură.

DSC00494

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC00499

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC00501

 

 

 

 

 

DSC00474