La olărie

Mi-am încăput în sine şi în grai diversificat, vreau să mă învârtesc  ca într-o olărie, sa mă  cizelez, până devin perfect, expus frumuseţii. Dragostea mea pentru olărie a luat fiinţă cu speranţa de a fi perfect.Sunt, la toate colţurile puţin alambicat, trebuie să rămân concis, să reverberez în scop umanitar, fratern.
O, ce fericit sunt la olărie ! Eu care puteam să abdic de la orice frunte senină a gândului şi să mărşăluiesc din întrebare în întrebare…
La olărie, în timp ce mă cizelam, mă întrebam cât cuvânt pot să am, câtă ordine.
Ies din olărie pentru prietenul meu, pentru a-i încălzi speranţa.
Sunt în indicatorul de siguranţă al spaţiului mă frământ ca lutul. Puterea lutului stă în mine, am fost frământat, perfectat, omologat în târgul de oale. O, ce înfrumuseţat sunt de arta gândului…
Sunt, în toamna asta prea aprins de dragoste şi de reformă spirituală, îngândurat pe drumurile cu ceaţă şi revelaţii… Sunt ulcior… se depun ofrande şi se merge la Templu…
Mă marchez Doamne în Templul ăsta în care am fost adus purtând ofrandele omului pentru Tine. Pentru a-ţi da sufletul nostru. Eu le primesc sacrificiul pentru a-i aduce la Tine, a-i vindeca, trezi din ţesătura lor grunjoasă.
Sunt ulcior pe drum de ţară, mă deschid pentru a-i primi şi pe ceilalţi, am căpătat noi energii de adunare a ofrandelor.
Si toate astea pentru a deveni mai bun.
Pot să duc povara sacrificiilor celorlalţi, să mă întorc, să mai iau, să fac acest transport, sarcină pe care trebuie s-o duc la capăt. Căci puterea de a fi ai ogoarelor  s-a diminuat. Trebuie sa fim din nou ai noştri, să ne coacem pâinea aşa cum ştim.
Trebuie, Doamne, să refaci fibra omului nostru… Adevărul neamului nu poate fi uitat.
Ne chemi la arme ? La armele Gândului ? Te salut dintr-un rând al meu pe care mi l-ai permis.Nu pot să uit graiul în care m-am trezit dimineaţa, lupt, ei sunt din Grădina noastră. Doamne, ce treaz sunt pentru a Te vedea, vreau să ştii totul despre mine, cum ma învârt la olărie şi mă usuc la soare. Apoi, parcă am faţa Ta, doar Faţa…O, cât am ars la olărie…cât am trecut prin focul arderii, uscării, cizelării şi acum am Faţa Ta.
 
 

Advertisements

Posted on January 16, 2014, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: