Pelerin prin suflete

Lucia Ionita,Irina Mirica,Elena Radu

Lucia Ionita,Irina Mirica,Elena Radu

Pe Lucille Iona  am întâlnit-o cu ani în urmă la bibliotecă. După ce am citit cartea Magdalena sau pe treapta intermediară aş putea spune că, de fapt, ne-am cunoscut undeva, pe o treaptă intermediară. Hainele  monahale îi dădeau un aer special, de sfinţenie. Şi i-am spus măicuţă…
În volumul Caleidoscopul vieţii, editura Editgraph, 2013, Lucille Iona, ne dezvăluie o lume încărcată de întrebări şi reflecţii filozofico-sociale din care răzbate o credinţă puternică, exprimată delicat şi fără bigotism.  Fascinată de frumuseţea şi înţelepciunea din Scripturi, dar şi de mari autori ai culturii universale – Dostoievski, Cehov, Rilke, Noica, Eliade.  …M-a ajutat iubirea mea pentru Creaţie...spune. Creaţie însemnând divinitate, om, cultură, principii, valoare. A venit pe lume pentru a şti căci mântuirea vine prin cultură. lecturile m-au călăuzit către aprofundarea Tainei.
Tot acest Caleidoscop se desfăşoară sub forma unor conversaţii amprentate de fineţe intelectuală.  Cu tihnă şi blândeţe sunt depănate, ca într-un amurg,  amintiri din copilărie minunat trăite,  privite prin caleidoscop, prin acele tuburi cu sticle colorate. Fireşte, pentru oricare om copilăria rămâne un segment aparte,mirific... dar învaţă mereu că lumea aceasta e o junglă. Urmează un remember al tinereţii, stundenţiei,ani în care dansa tango.Continuă, mai târziu, cu viaţa la Câmpie, din Aşezământ, păstrând cultul muncii şi al generozităţii, cu mici bucurii – Bobiţă, florile,  pe care le trăieşte aproape cu inocenţă.
Cartea este şi o radioscopie a societăţii noastre, autoarea având un spirit de observaţie social foarte acut, – despre mentalităţi, modernisme, nu pare a-i fi teamă de adevărul zilelor noastre, respinge  vulgaritatea, influenţele negative ale occidentului, lumea în degringoladă o întristează  şi gândul îi fuge  la Arsenie Boca,  pentru că Lucille Iona crede în poporul român. Frumuseţea poporului nostru nu e numai fizică, este şi o frumuseţe spirituală la care au contribuit sfinţii noştri…
Şi cu toate astea,  pare că nu-şi găseşte spaţiul cu adevărat. Uneori Doamne, mă simt ca şi cum aş fi legată în chingi… Şi atunci simte nevoia de cultură, frumos …casa-mi răsună adesea de muzică divină-Bach, Mozart, Haydn, Beethovenmă regăsesc în vigoarea cuvintelor, a muzicii…  a valorii, în care spiritul e absolut liber.  Căci credinţa şi cultura o hrănesc în mare măsură,  degresează lucrurile neplăcute din jur. Nu, nu sunt trăirile unui pustnic, ci a unui iubitor de oameni,de viaţă, care nu se lasă biruit de inactivitate sau nostalgie.

Cartea Caleidoscopul vieţii este, de fapt, o confesiune,  cu incantaţii ce aminteşte de Confesiunile Sf.Augustin. Se roagă, învaţă din vorbele sfinţilor, multumeşte pentru bucurie dar şi pentru rătăciri, iluzii deşi …omul ar trebui să-şi trăiască efemeritatea vieţii în afara iluziilor…
Ceea ce scriu aş vrea să rămână un  poem al vremelniciei omului , spune autoarea, dar ceea ce scrie exprimă atâta credinţă şi intelectualitate, încât mi-e greu să  cred că scrisul domniei sale va rămâne doar un poem al vremelniciei.
Dacă te vei uita în jur, sigur vei vedea un Pelerin prin suflete….cu fervoarea credinţei adevărate,cu iubire de oameni, iubire de Dumnezeu…Acesta e Lucille Iona.
Şi revin la treapta intermediară pentru că fiecare dintre noi se află acolo…

Advertisements

Posted on October 29, 2013, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: