Istoria şi steagul tricolor

Devin visător… Sunt visător… Mă uit în ogradă şi la mine, pun întrebări. Am fost lăsat pe bătătură să ştiu orânduirea. În ce nebunie am intrat în această viaţă…
Un vânt uşor trece pe lângă chipul meu şi mi-l trezeşte. Doamne, toate intrările la Porţile Tale sunt păzite de lei. Cer parcă o cheie să intru. Să mă liniştesc, spovedesc. Să fiu altul, mai bun, mai drept. Port istoria cu mine şi steagul tricolor. Am trecut prin vămile recunoaşterii şi am putut fi aici. Nimic nu ne poate suprima mai mult ca nedreptatea.
Mă priveşti la Poartă prin Ochiul Tău de lumină. Am pătruns în Cuvânt, dar vreau mai mult. Nu pot să închid emoţia de a fi. Cuvântul mi-a dat viaţă. M-a făcut altoi nobil şi roditor.
Doamne, sunt din Cuşmă şi Cuvântul meu se strânge pe chipul tuturor. Fă-mă puternic şi bun, să stau în ogradă astfel. În lumea în care pot vorbi cu mine şi cu ceilalţi. O lume care îşi pune lucrurile în cufăr, se stârceşte de durere şi singurătate. Se închină la puteri vorbitoare şi fără sens, numai ca să-şi poată ridica gluga şi să nu-i mai fie frig.

            După ce plecam de la Poarta Cunoaşterii, mă scuturam şi deveneam iarăşi om. Păstram însă acea ardoare, mă înveşmântam mai tare în Cuvânt.  Numai prin Cuvânt îmi dau seama că exist aşa cum sunt.(…SI TATAL)

Advertisements

Posted on October 24, 2013, in literatura and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: