Vasile Voiculescu – un dar făcut de Dumnezeu

Zilele lui V.Voiculescu, în luna octombrie, erau ca un foc spiritual  care  încălzea speranţele şi visurile unui poet.

Ne întâlnim la Galeriile de artă. În timp ce vorbesc cu Pavel Istode despre un  interviu pe care vrea să-l realizăm, apar Radu Cârneci, Gheorghe Istrate, Bucur Chiriac. Ne-am salutat bucuroşi că ne revedem.
Galeriile sunt în reparaţii, e frig şi oarecum dezolant. Iau pe rând cuvântul scriitorii.Atmosfera se destinde sub pâlcul cuvintelor. Vorbeşte Radu Cârneci. La un moment dat se opreşte, se uită la mine şi zice: „V-am citit cartea şi e bună.” Apoi întoarce privirea spre  ceilalţi şi adaugă: „E vorba de Elena Radu.” Fireşte, m-am bucurat, e un scriitor important.
În vară îmi dăduse volumul bilingv cu poezii Dorador dar şi  Profetul de Kahlil Gibran. O carte care îmi intrase în suflet instantaneu. Gibran profetul unei lumi sublime are cuvinte minunate despre armonie, pace, iubire… Ca pe snopii de grâu ea vă seceră… E mai mult decât desăvârşirea unei creaţii, e divinul.

La ora şase trebuie să fiu la teatru. Ne reîntâlnim, ne  risipim prin sală. Eu între Radu Cârneci şi Bucur Chiriac. E frig. Bucur Chiriac se oferă să-mi dea geaca dânsului.
Piesă de Moliere cu Iurie Darie. La început nu prea a părut amuzant şi comentam cu dl.Chiriac asta, apoi umorul franţuzesc  ne prinde. Râdem. După terminarea piesei, directorul teatrului Paul Ioachim ne invită într-o sală frumos amenajată unde au venit actorii. Iurie Darie arată foarte bine. A fost o atmosferă plăcută între actori şi scriitori.

A doua zi maratonul nostru literar a continuat la Pârscov.Pârscovul voiculescian.
E o zi frumoasă. Un octombrie cald. Sunt alături de Sabina Măduţa care mă întreabă de ce nu am sunat-o. Mă scuz. În acest mic spaţiu poetic, alocuţiunile aveau un aer de sfinţenie, se lăsau în adâncul sufletului. Miroase a sfânt…spunea poetul în Plâns de toamnă. Ce tandru sărutam sonetul … şi nu vroiam decât să-mi dau drumul în infinitul literelor, să le sorb, cu tot ce am lângă mine.
Nu se poate octombrie fără Voiculescu, fără Pârscov. Priveam dealurile…ce străveziu e timpul şi atât de departe…(Elegie în amurg)

După festivitate, am mers la Primărie. Este o atmosferă destul de relaxantă.D-na Sabina e lângă mine. Discutăm, fireşte, despre literatură.
Mai târziu, ne îndreptăm cu autobuzul spre Măgura, pe variantă. Coloritul frunzelor e un vis şi atâta armonie spirituală în maşină. Se glumeşte, râde.Se discută… metaforic.Coborâm la Măgura. Drum pe dealuri, printre statui, versuri şi toamnă. Ne împrăştiem, facem poze.
Toată această drumeţie după poezia lui Voiculescu împlineşte starea spirituală a oricărui poet. (Jurnal, 1997)

Advertisements

Posted on October 8, 2013, in literatura and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: