Trei poduri peste lume

Trei poduri peste lume

Am terminat de curând de citit cartea Trei poduri peste lume , Consemnări între anii 1982 şi 2003 de ASR Principele Radu al României, Editura Curtea Veche,  lansată pe 16 septembrie la Biblioteca Judeţeană V.Voiculescu Buzău.
A fost o bucurie şi o onoare să-l revedem pe Alteţa Sa Regală şi să participăm la această lansare. Este o carte, după cum spune însuşi autorul… apăsat subiectivă, dar prezintă o poveste de viaţă destul de neobişnuită.      …Am ales titlul Trei poduri peste lume,fiindcă paginile care urmează vorbesc despre trei treceri diferite, dar simultate, din viaţa mea: Trecerea de la un mileniu la altul…Trecerea de la România comunistă ..la lumea liberă…Trecerea de la condiţia de actor la cea de principe regal…
…Principele Radu…ne oferă, de-a lungul unor reflecţii pline de justeţe, parcursul său iniţiatic… Principele Radu este un om deschis şi generos…om de credinţă…o fiinţă ardentă… (Prefaţă, Michel Camus).
Aluneci cu fineţe în acest parcurs iniţiatic…
Între aceste poduri peste lume există  două identităţi şi multe măşti. Mai întâi am aflat că sufletul poartă măşti… Descoperă masca la vârsta de 10 ani la Teatrul Naţional din Iaşi. Era ceva primejdios în adoraţia mea, pentru că masca este un obiect rece şi împietrit… Masca infrigurată, măşti sub acoperiş, masca mută, masca rătăcită, burlescă, întâmplătoare…toate te prind intr-un fel febril, până le crezi, te confrunţi în mod plăcut cu ele. Sufletul şi masca sunt, de fapt, cei doi poli ai teatrului.
Capătă un rol în Poveste de iarnă de W. Shakespeare.Masca îl va urmări, subjuga. Joacă  Raport pentru o Academie sau Metamorfoza, de Kafka – o dare de seamă a unei maimuţe devenită,de curând, om, în faţa membrilor eminenţi ai unei Academii.
Autorul trăieşte fenomenul teatral din plin –  rampa, luminile, decorurile, costumele au ceva magic.  Toate  sub îndrumarea  profesoarelor  Olga Tudorache şi Adriana Popovici.
Schimbarea decorurilor e captivantă – alt oraş, alte ţări – Franţa, SUA, Elveţia, Belgia, Israel- altă scenă, acelaşi autor sau altul, dar şi consideraţii despre arta teatrală pariziană,fervoarea lui Cehov, dezvoltarea şi revelarea spiritualităţii proprii. Sunt multe scene  interesante nu pentru că sunt jucate, ci trăite, interpretate, fundamentate ca artă.
Impactul cu aceste lumi au un fel de ingenuitate captivă,  întâlniri cu adevărate mituri ale culturii universale –  Peter O’Toole a cărei apariţie…are o căldură de metal încins sau de corp ceresc…  Jose Carreras…un artist viu si tenace, care refuză prin demersurile sale aureola unui idol...  Yehudi Menuhin care spune …Enescu,el, mi-a dat lumina ce a condus întreaga mea existenţă. Sau evenimente oficiale prilejuite de Nunta de Aur a Majestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a şi a Alteţei Sale Regale Ducele de Edinburgh.

Trei poduri peste lume este o carte  foarte reconfortantă,  pagini personificate de un spirit căutător. Autorul are  forţa neobişnuită de a fi, a exprima, a milita pentru valorile artei.Încet, încet,  construieşte o lume, un fel de decor, dar real. Pentru că teatrul este o artă care posedă darul miraculos al metaforei cu consistenţă fizică.Este locul în care graţie cuvântului şi a persoanei fizice ce se află pe scenă, figura de stil şi conştiinţa, imaginaţia şi inspiraţia, forţa gândului şi şi povestea pot căpăta viaţă la propriu, în numele adevărului.
După ce respiri arta teatrală, în mod miraculos, intri  într-o lume a basmelor, a regalităţii, dar nu e basm, sunt regi  adevăraţi – care au trăit în neamul acesta, i-au dat  independenţă, unire.
                7 iunie 1996 a fost prima mea zi de naştere petrecută la Versoix…Ziua de naştere a pretendentului la mâna Principesei Moştenitoare nu a avut nimic special. Am luat prânzul , uitându-ne cu încredere unii la alţii şi vorbind despre copacii în floare şi păsărelele din grădină…
Peste trei zile, pe 10 iunie 1996 a avut loc logodna… Adaptarea a fost lină,naturală, plină de simplitate şi de miez, căci toţi cei care au avut norocul să se lumineze în preajma Regelui Mihai au înţeles, dintr-un început, că adevărurile vieţii sunt simple şi că marile dureri sunt mute.
Un moment istoric important şi răvăşitor –  intrarea Regelui Mihai pe uşa Palatului Elisabeta în ziua de 28 februarie 1997, din care plecase în ziua de 30 decembrie 1947.
Principele Radu a reconstituit valorile monarhiei mai mult sau mai puţin cunoscute, le-a trezit, arătat. Este o muncă asiduă. Societatea trebuie să perceapă această latură a istoriei noastre. Consemnează, de asemenea,  primirea  titlului nobiliar, a gradului de ofiţer al Armatei Române, este şi reprezentant al guvernului pentru integrare, cooperare şi dezvoltare durabilă. Lucrurile se schimbă din multe puncte de vedere,  trebuie să se supună altor principii, unui simbol statal.Reprezintă familia regală  în ţară şi străinătate în ocazii publice.Se implică în campania regală pro  NATO.
Sigur, Casa Regală nu poate fi abstractă societăţii.
Poate fi – acesta e sentimentul pe care mi l-a lăsat această carte – si-n toate autorul, Principele Radu al României pare un spirit educator, elevat.  Fără îndoială este şi o confesiune,dar care poartă foarte multă decenţă, eticheta nobleţei.

Advertisements

Posted on October 1, 2013, in literatura. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: