Binecuvântată este poezia…

cu frumuseţe divină, spirituală… cu prezenţa multor oameni importanţi.
Sâmbătă, 21 septembrie a avut loc la Rm.Sărat,la Căminul Cultural Florica Cristoforeanu, Festivalul internaţional de creaţie literară TITEL CONSTATINESCU, ediţia a VI-a. Invitaţi de onoare – Emil Lungeanu, Victor Ghe. Stan,Liviu Ioan Stoiciu,Florentin Popescu,Nicolae Dabija, George Astaloş. Festivalul a debutat cu un program folcloric susţinut de Grupul folcloric de la Dumitreşti.
George Astaloş  este un scriitor care merită Premiul Nobel pentru literatură, spune Emil Lungeanu în prezentare. De altfel, în 2011 a şi fost propus. E un scriitor de excepţie nu numai în ţară, ci şi în lume.
Apoi a luat cuvântul însuşi George Astaloş. (De fapt, nu-i place George, nu-l cheamă aşa, ci Gheorghe).Am o biografie fabuloasă, spune. Cu umor, relatează etape esenţiale ale vieţii, gânduri, picanterii. Sala se amuză, îl aplaudă. Renunţă la armată pentru a scrie…va fi făcut general în decembrie…aşa că vă rog să fiţi disciplinaţi
A fost simpatic, vaporos, mi-aş permite să spun. Dar punctează şi evenimente mai puţin fericite. Român de origine germană, cu părinţi din Bucovina,tatăl este  luat în lagăr la Donbas, la minele de cărbune. Povesteşte momentul, cum a fost trezit din somn. În acelaşi lagăr cu mama Hertei Muller, laureată a Premiului Nobel. Şi drama continuă – mama arestată, condamnată la moarte, dar achitată în final.
În fine, s-au acordat premiile.Marele Premiu Titel Constantinescu, a revenit lui Nicolae Dabija,Moldova, cu  volumul de publicistică UMBRA SÂRMEI GHIMPATE.
Când a început să vorbească Nicolae Dabija sala a devenit tăcută.Cu emoţie, durere, despre istorie şi neam, despre România – Moldova, o singură ţară, naţiune. A recitat poezia Cimitirul, foarte cutremurătoare.  Pentru noi al doilea război mondial nu s-a încheiat, Pactul Ribbentrop Molotov încă sângerează pământul. Îşi doreşte România Mare Culturală. Cultura a însemnat mult pentru ei – aşa s-au salvat, au oprit tancurile sovietice cu poezia lui Păunescu. Un popor are  mare nevoie de cultură,supravieţuieşte prin ea.
Nu există Republica Moldova, ci Moldova.Dar…e ghimpată sârma dintre fraţi…
Au mai luat cuvântul şi alţi basarabeni. Sigur, i-am întâlnit pe fraţii noştri la multe alte manifestări şi e emoţionant atunci când îi  asculţi. A fost minunat că  C. Marafet i-a adus, prin premii, la festival.
Da, s-au făcut lucruri de-a lungul timpului – de la podul de flori s-a trecut la podul de verb… la poduri de suflet. Vorbea  Nicolae Dabija despre intrarea în Uniunea Europeană estimată prin în anii…2030. Prea mult. Şi atunci singura şansă este lipirea de ţara mamă. Aş vrea fiecare român să fie şi un pic basarabean….
În sală s-a aflat şi părintele Mihail Milea, care e un mare basarabean, cu dublă cetăţenie, un militant al frăţiei neamului prin menţinerea legăturilor culturale, istorice, de suflet…Altfel cum? Ne pierdem, ne rătăcim unii de ceilalţi. Nu, nu e nimic patetic, e istoria,  prezentul. E teama că nu mai suntem nici măcar cât am fost.
La festival au fost prezenţi şi copiii de la cenaclul Ante Portas din Buzău, tinere condeie pe care le încurajăm.
Oh, şi cel mai important om al festivalului …Constantin Marafet, care, cu toată ingratitudinea  autorităţilor a reuşit să facă un festival de literatură extraordinar.Nu e uşor atunci când instituţiile abilitate să aprobe şi proiecte pentru cultură sunt  ezitante şi impasibile. …Data viitoare voi face festivalul în pădure…la Buda.Totodată, a apărut şi  volumul de poezii al domniei sale – Penumbra trandafirului , Fundaţia Scrisul Românesc, – un festin poetic de zile mari, după Ion Roşioru…Fiecare din poemele acestei noi apariţii editoriale se structurează ca o metaforă perpetuă de tip personificator şi poartă amprenta neliştii scrutătoare a neobositului scriitor şi editor care măcar o dată pe an transformă oraşul Rm.Sărat într-o adevărată şi temerară capitală a literaturii române. Mă refer, fireşte, la Festivalul Titel Constantinescu
E o zi de toamnă înnourată – un cer în culori schimbătoare, agitate… dar avem poezie, scriitori, umor, speranţe în fraţii noştri de peste Prut. O, câte avem  la Rm. Sărat… îl avem pe C. Marafet şi pe distinsa sa soţie, care  face faţă cu brio  acestui  maraton  de creaţie literară. Este  o binecuvântare a poeziei.
Mai sunt poeţi – Tudor Cicu, un cronicar onest şi meticulos, Laurenţiu Belizan,  Marian Ilie, Ion Roşioru,Doina Popa, Nina Gonţa,traducătoare de limbă rusă, poetul Teo Cabel, atent la detalii,  imortalizează imagini document.
Aici a apărut cartea mea de eseuri şi Tatăl. Îmi pun pe frunte semnul apropierii de Om.De câteva zile întregesc familia Adevărului – Fiul din copcă, Fiii Gândului şi Tatăl. Am încheiat trilogia.
Cu toată efuziunea, nu te poţi îmbăta cu metafore. Este foarte greu  să faci cultură… Uneori parcă ai trage la galere. De aceea îl apreciez foarte mult pe C. Marafet.Trebuie să mai facem şi cultură nu doar politică şi debandadă.

DCF 1.0

P1030885

P1030888

DCF 1.0

Advertisements

Posted on September 24, 2013, in cultură and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: