Monthly Archives: August 2013

Cetatea Deva

Dacă  te afli în Deva, nu poţi evita Cetatea Devei –  un loc istoric foarte interesant.  Construită  pe un deal înalt, pe locul unei aşezări dacice este menţionată documentar in anul 1269. Pe parcursul mai multor secole, este reşedinţă feudală – stăpânită de voievozi,regi,principi -,  închisoare, garnizoană. Este, de asemenea, ocupată de Soliman cel Mare în 1557, asediată de iobagi 1784 în timpul răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, distrusă de o explozie a depozitului de muniţie în anul 1849. Multe alte momente istorice grele şi-au lăsat amprenta asupra ei.
Şi totuşi,  atrage turişti.
De la poalele cetăţii urci,  destul de  abrupt cu telecabina şi cu ceva emoţii  aproape 300 m inclinat,  dar în siguranţă. Cetatea se află   în restaurare, înconjurată de schele de lemn şi poduri improvizate pe care se circulă cu atenţie. Se ajunge într-o curte interioară de  unde se poate vedea bine forma, zidurile înalte de apărare, groase – care vorbesc  despre asedii, lupte, turnuri de apărare, dependinţe gospodăreşti, ferestruici, bolţi.
Ruinele sunt atractive, te strecori printre mormane de pietre –  atenţie la vipere se spune -, le-am căutat, dar nu am văzut decât o şopârlă.
După ce am coborât din Cetatea Deva am avut o stare spirituală excepţională,pe care nu o am în orice loc – de pace, lumină, care persista şi mă făcea cu totul excepţional în simţire. Am  mai avut o trăire aproape la fel  când am fost în zona dacică de la Năeni.
Este clar că în Cetatea Devei m-am încărcat cu energii pozitive, mai ales după un drum lung şi obositor.

P1030687

 

 

 

 

 

 

 

 

P1030715

 

 

 

 

 

 

 

P1030697

 

 

 

 

 

 

 

P1030706

 

 

 

 

 

 

 

P1030708

 

 

 

 

 

 

 

P1030720

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Castelul Corvinilor – sublim şi ameninţător

Castelul Corvinilor din Hunedoara  pare un  castel pierdut în timp – tenebros, rece, somptuos, ameninţător… A fost  construit de Ioan de Hunedoara în sec. al XV-lea şi are o istorie extrem de zbuciumată. Însuşi Vlad Ţepeş a fost închis aici.
În vârful unui turn un cavaler străjuieşte  cetatea.
Accesul se face pe un pod cu piloni masivi din piatră ce duc în albia râului Zlaşti.Intri pe o  poartă mare direct în curtea interioară unde se spune că aveau loc execuţii. Este într-adevăr, foarte incitant.Cetatea medievală Corvini are  o arhitectură gotică splendidă  -,ziduri groase, bastioane, acoperişuri din ţiglă…  Chiar ai impresia că te-ai întors serios în vremuri de demult.
Pe măsură ce treci prin coridoare, camere,temniţe,sentimentul se accentuează. În Camera de tortură  sunt reconstituite torturile  cu manechine, iar un fond muzical exprimă chinurile şi vaietele torturaţilor. Aşa trebuie să fi fost. Nu e reconfortant să vezi nici măcar reconstituirea. Scene dramatice ale vremurilor…Camera Dietei  are un aer de solemnitate, interesant e şi Turnul Capistrano,unde a locuit călugărul Capistrano, cu şemineu gotic…reconstituire cu domniţe şi cavaleri…terasa de artilerie,poduri, lucrări expuse de artişti, în rest multe camere goale… În Camera Domniţelor nu există nici măcar un scaun. Sunt puţine lucruri, documente. Fântâna săpată de câţiva prizonieri turci, adâncă şi plină de semnificaţie, pentru că prizonierii după ce ani în şir au săpat, nu au fost eliberaţi, ci executaţi.
Spre deosebire de Castelul Bran a cărui legendă despre  contele Dracula este estompată de  amprenta blândă şi plăcută a Reginei Maria,  la Corvini teama încă persistă.  Cu  toată frumuseţea stilului gotic.

P1030769

 

 

 

 

 

 

 

P1030738

 

 

 

 

 

 

 

P1030751

 

 

 

 

 

 

 

P1030753

 

 

 

 

 

 

 

P1030730

 

 

 

 

 

 

 

P1030733

 

 

 

 

 

 

 

P1030736

 

 

 

 

 

 

 

 

Coloana celor două lumi

Substanţa  omului se dizolvă şi intră în coeziune cu mine.
Patima mea a devenit convoi, căutări de sunet, unda pe care am venit, descinderea în teritoriu.
Se face lumină într-un timp dezvoltat pe om, pe urcuşul lui.

În puterea noastră se simte fuziunea cu organul pământesc. Mărite Doamne, mă sufoc. Mă simt departe şi conjurat…
Nu restricţionăm argumentul, faşa cu care am fost învăluiţi.  Mă trec fiorii vindecării pentru grup. Pentru aşternutul în care am dormit şi şezut. Sunt compus din mii de particule care mă fac material sau imaterial. Mă aflu între cer şi pământ ca o aură. În puterile noastre există un singur obiectiv – omul.
Visez omul într-o mare armonie socială, spirituală. Vis care uneori s-a extenuat pe drumurile făcute în căutarea şi iubirea altor neamuri. M-am bucurat în mijlocul lor, m-am şi amărât… Libertatea pământului m-a făcut să mă simt pretutindeni  la fel, fără ură.
Accept totul cu sângele meu, nu am altă putere decât cea a jertfei. Nu am să uit niciodată întâlnirea cu întâiul meu aport – omul care m-am descoperit şi m-am întrebat atâta vreme. Am mers  mii de timpi şi nu înţelegeam pământul, nu ştiam unde mă aflu şi de ce. Toate organele adunate în mine s-au răzvrătit… De ce acest teritoriu, atâtea figuri… (Sper totuşi măcar o dată să fiu aniversată în teritoriu ăsta dulce). Dar mi-e dor de ai mei cu mare durere. Mă duc în aşternut şi mă gândesc la stele, la craterul convingerii omului. Trebuie să alerg mai mult prin lumea asta. Să am mâna ei pentru a o cuprinde pe a mea.
Da, caut mâna omului…mâna întinsă spre desăvârşire pământească. Pentru a ne trăi chipurile aşa cum sunt ele.
Cât am trăit graiul şi am prilejuit întoarcerea spre adevăratul chip al omului… Există un acord cu întinsul pământului, singura incizie a omului este aceea de a asculta şi a-şi petrece vârstele  în mediu.
Dacă suflu peste aceste mâini din nou mă umplu de fiinţă, de veniturile ei, voi şti mereu să caut verbul de care se înconjoară omul şi în care îşi face creaţii de artificii.
Există un adevăr pe care eu nu pot să-l uit, câteva întrebări de care nu mă despart. Sunt într-un extaz de sunet, de ridicare şi cercetare a măruntaielor. Nu mă simt epuizat, ci diseminat în lumini, văzut…
Mă tem că totul poate fi căutat alături. Şocul iniţial al mulţimii va fi Dumnezeu în vietate.

În curând va apare volumul de eseuri şi TATĂL, volum  premiat  în cadrul  Festivalului Internaţional de Creaţie Literară TITEL CONSTANTINESCU, ediţia a VI-a 2013, organizat de către ASOCIAŢIA ,, RENAŞTEREA RÂMNICEANĂ’’ şi  EDITURA RAFET Rm.Sărat.