Deflagraţia singurătăţii

Gândeam în efortul unei mari singurătăţi la aspectul raselor. Iubirea de rasă s-a conceput într-o călătorie când am vrut să fug de singurătate, de bizarul întregii lumi. Drumurile păreau de neînvins şi eu însămi la fel…Revezi însă forţa de a iubi şi trăi, de a te compune lângă orice om, indiferent de culoarea lui.

Mi-a trebuit timp să uit cotidianul în care am purtat false victorii.M-am închis în mine şi am trăit cu gând minuscul revărsarea de cadre.Nu vreau nobleţe, vreau singurătatea călătorului, arma cu care să înving privirea piezişă. Apoi s-a relevat o opţiune de iubire – am considerat că pot să mă întind în iubirea de rasă, să uit deşănţata intoleranţă.
Am încetinit mersul să văd pe ce drum o apuc. Merg în rând cu mici taurine. Se lasă apusul…drumul nostru continuă. O nevoie de solitudine asteroidă, dar camuflată. Singurătatea mi-a adus marea iubire a toleranţei, omogenitate cu rasele. Omul e o singură rasă… nu-ţi trebuie reforme, ci doar să priveşti în interior şi să accepţi. Alte lucruri putem să le iubim preventiv, dar nu asta.

Umbli pe drum şi visezi la o iubire care să te lege de toate celelalte vietăţi. Cine nu crede că iubirea poate începe pe drumurile pustii ? Iubirea de rasă trebuie să fie principala cauză a mulţimii. Aş vrea să adaug câteva cuvinte : în umbră să pregătesc istorii.
Desăvârşirea emoţiei de rasă… ne aşternem în comunicări de specie, cum suntem noi…Ne învârtim într-un crescendo al emoţiei, desecretizare colectivă. E ca atunci când te trezeşti într-o extensie a fiinţei, a superbei raţiuni de a te autointimida.
Sunt ostentativ cu progresul şi materia  bolnavă, dar aservit aproapelui meu.

E firesc să trăiesc cu convingeri sacre, să preiau înfrângerea urii de rasă. Nu am să pot să încap niciodată în această ură.
Daţi-mi voie să salut sentinţa de apropiere cu orice om. Freamătă câmpul şi ne adună. Nu sunt un conferenţiar, dar îmi doresc pacea.
Intrăm în competiţie de vindecare, vuiet de înălţime şi colaborare. Da, vreau să mă dedic organizării timpului. Să uit cuibul de vulturi, ampla mişcare de demitizare a omului.(Azi vom trece Rubiconul,CorectBooks)

Advertisements

Posted on June 24, 2013, in literatura and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: