Oraşul de sub timp

În vara asta trebuie să colaborez cu Începutul. Cu florile de salcâm.

Văd oraşul acela… Acolo voi fi. Voi exista. Voi aduce lumea mea. Vom crea noi forme ale omenirii. Acum fraţii sunt sub timp, mă mândresc şi aştept clipa să intru în oraş.

Aşadar, am ajuns într-un oraş care este subteran, fără soare, cu o lumină roşiatică, străzi înguste şi pavate, fără niciun chip. Există însă un pavilion în care trebuie să mă închid şi să-mi schimb hainele. Să-mi pun măsurile, centura de siguranţă pentru a mă vedea şi auzi cu ceilalţi. E oraşul ascuns sub timp. Există tendinţa de a mă uita spre mine, dar asta e o chestiune de veşnicie, activez mereu în anumite părţi de timp şi spaţiu.

Mă văd muncind foarte mult în pavilionul din oraş, alimentez centrul pornirii şi venirii spre mine. Gândul are o anumită temperatură, variaţii ale ei,nu sunt singur pentru că sunt legat absolut de toată lumea mea. Definesc la o masă manualul conceptului, sunt fericit, vorbesc. Răspund, aud tot ce se petrece acolo.

Figurile din lumea mea nu seamănă cu figurile anotimpurilor.

(fragment din FIII GANDULUI)

Advertisements

Posted on June 17, 2013, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: