Muzică în camera cu viori

Scriu din cuibul meu literar şi vesel. Mă extaziez în forţa cuvintelor, cu speranţa în lumină, poezie, oameni frumoşi care au ceva de spus şi o spun tandru. Cuibul meu are intimitatea cuvintelor. Ce să-ţi doreşti mai mult decât să iubeşti oamenii şi să devii mai bun? În cuibul literelor e molcom, stau bine aşezat ca să-mi pot desfăşura armonia sufletească. Să încep o nouă eroină care sunt eu. Da, pot fi o nouă eroină, port arma gândirii, cuvântului, iubirii şi nu mă las de toate astea chiar dacă aş vrea. Petecul acesta de lume a fost mult timp uitat, trebuie renăscut de noi prin cuvinte.

… Să laşi mărturie Cuvântul şi starea Lui. Încăperea în care  am cunoscut Cuvântul era plină de Lumină şi Adevăr. Aşa e şi acum, nu mă pot depărta. Sunt antrenat în Râurile Cunoaşterii şi nu mă tem. Nu mă gândesc decât la începutul care va urma.

O istorie de o vară, dar şi de o mie de ani căci l-am văzut pe Tatăl meu purtând Cuşma.  Plouă. E muzică în camera cu viori. Sunt fericit…

Mi-am odihnit glasul pentru că  vin  porumbeii … Nu am zidit Cuvântul ca să-mi fie teamă. Vreau să dăruiesc totul numai să rămân în Glasul Domnului. Ne uităm cum toate se ostoiesc în propria cenuşă şi  continuăm să ne gândim doar la noi.

Pentru a ne găsi liniştea trebuie să fim altruişti.

Advertisements

Posted on June 10, 2013, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: