Vântul apropierii de om

O, mai am de pătimit alături de fiinţele din aşezare şi umpluturile lor. Nu mă pot apropia de mulţime dacă nu am glasul ei, dacă nu mănânc ca ea… Şi ce frumos, să fii asemuit, dar să fii altul.

Trăiesc în vântul apropierii de om, călătoresc peste mii de spaţii şi mii de ani. O, Doamne, toate cerurile Tale sunt divine ! Trebuie să trăieşti, să vii mai aproape de om, să îl respiri şi să te respire. Să începem o nouă zi împreună, să călcăm timpul şi caldarâmul la fel. Sunt sigură că fratele meu va povesti foarte multe despre mine. Am trăit în şoşoni, dar şi în pantofi eleganţi, deşi mereu m-am visat desculţ. Nu trebuie să începem ziua  fără a ne întreba dacă putem să ne mântuim sau nu. Fără a ne căi.
În cercetarea fratelui tău trebuie să fii omonim. O să rescriem istoria, dar ce-i drept, foarte dureros.
Căutarea străbunilor a fost un eveniment frumos, m-au completat aceste fiinţe despre care vorbesc şi cărora le datorez emoţie, timp… În viitor ne vom apropia şi mai mult unii de ceilalţi… Trebuie să trăiesc ca un om pasionat şi vizibil. Aluatul stelelor se mişcă în mine, mă împinge afară, mă face să vorbesc. Sunt un om pasionat şi cu virtuţi stelare.
Pasionat şi vizibil. Plus farmecul alimentat. Îndărătul meu stă opoziţia leşinată de propriile vorbe şi coşmarurile în care le meşteşugăreşte.
Trecerea timpului poate fi privită şi tot ce este altruist în materia stelară. Cu ce ieşim în calea adevărului? Cu pasiunea. Suntem împuterniciţi să creăm o nouă societate şi s-o sărbătorim arătând trupurile noastre. Societatea de care vorbim este convieţuitoare.
Nu ştiam că stau în aşezare, dar mă vindec în folosul umanităţii. Fiinţele din aşezare m-au pornit spre lume şi m-au învăţat să însămânţez pământul. M-au dus la cules,  am frământat pământul pentru a lipi căsuţa. Cu ele am flămânzit şi am sperat în ziua de mâine. Nu există deosebiri între mine şi omul simplu. Este clar că omul simplu este mentorul meu. Şi poate cel care mă va îngriji atunci când opincile mi se vor rupe.
Îmi plâng strămoşii pentru că au orânduit această vatră, în creşterea mea a fost seva lor, ei au alergat spre mine şi mi-au dat torţa nemuririi neamului. Nu o să plec din acest ţinut care îmi face surâsul atât de blând, nu.
(fragment Fiul din copcă ,CorectBooks)

Advertisements

Posted on June 3, 2013, in literatura and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: