Arta iubirii de om

Nu m-am prezentat decât într-o imensă artă, aceea a iubirii de om, de strălucirea chipului său, nu a obiectelor. Şi eu mă uit la obiecte, dar returnez foarte repede acest sentiment, nu-l vreau. Mi-am spus că trebuie să fiu ocupat doar cu arta mea. Arta e cuvântul pentru care nu mă îndoiesc şi eu o urmez cu trupul fierbinte de iluzii şi meşteşuguri. Să fii iubit prin artă şi cuvânt.
Oh, am sărutat Cuvântul de atâtea ori, dar tot flămând sunt. M-am născut cu această sete şi nu o pot potoli decât sorbindu-l.
Sunt aici, trăiesc alături de Cuvânt şi privesc spre întreaga lume căci niciodată nu vreau să fiu singur. Sunt autorul unei iubiri temeinice în toate curburile pământene. Să mă facă altar acest Cuvânt la care să privească orice muritor.
Nu, nu-mi spun niciodată că am uitat să iubesc… Oricât ar fi de greu  drumul spre Om eu sunt acolo. Doamne,  cum îmi pot cumpăra atâta frumuseţe  şi lumea să nu mai fie nevolnică? Trebuie scoasă din aceste mâini hulpave  care o conduc la pieire.
Nu mă sufocă decât gândul unei existenţe stupide. O, mă uit la toate aceste zile fierbinţi de ogradă şi temperatura mea creşte odată cu suferinţa fiecărui chip, cu întrebările sale. Să  vindeci cu lumină şi tot ce e mai bun.
Vreau să privesc această primăvară altfel – cu ochii calzi ai iubirii dincolo de zenit. Să sărbătorim Învierea Iubirii pe pământ. Mi-am adus cu mine toate culturile, nu sunt singur.
Am ieşit dintr-un maldăr de lumini şi mă aşez de-a curmezişul drumului pentru a-mi striga aproapele. Doamne, vino lângă aceste lumini să stăm de vorbă. Parcă nu am trăit decât un singur Cuvânt pe acest pământ, Cuvântul Acela…nu umbra lui.
Stau în locul în care mestec adevărul şi mă apropii cel mai mult de el. De fineţea lui. De restriştea temperamentului nostru. Suntem odioşi atunci când vorbim despre tot felul de lucruri şi nu despre adevăr. Cum ne-am cumpărat un obiect ne lăudăm şi ne reconfigurăm pe lângă el de parcă ar însemna ceva. Nu, obiectul nu înseamnă nimic. Noi putem să însemnăm ceva dacă îl ocolim. Nu trecem costişa minunilor dacă nu ne vedem bine lângă lucruri semnificative. Cum ar fi aproapele nostru, excursia sa prin acest nedefinit pământ, printr-o pestriţă lume şi puţin cuvânt de spus. Da, eu sunt ăla care îşi trage adevărul aproape şi-l ţine lângă el.(fragment din volumul şi Tatăl)

Advertisements

Posted on April 14, 2013, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: