Monthly Archives: April 2013

La arme !

Duminică, 21 aprilie 2013 a avut loc la complexul Aurora o adevărată desfăşurare de forţe militare.La început, cei veniţi la cumpărături  s-au panicat. Vehiculele de luptă din faţa magazinului, patrulele înarmate care se plimbau în costume de forţă, însoţite de câini, parcă te înfiorau. O fi  vreo acţiune antiteroristă? se întrebau unii. Tragedia de la Boston te făcea să te gândeşti la tot felul de lucruri.

Nici vorbă, evenimentul marca Ziua Forţelor Armate Terestre Buzău, din 23 aprilie, dar şi o campanie de conştientizare pentru o posibilă carieră militară. Cu această ocazie, în complexul Aurora  a  fost expus  un întreg arsenal – armament, tehnică de luptă, roboţi, staţii de emisie, manechine echipate în costume ale luptătorilor din forţele speciale… Astfel, cei interesaţi s-au putut documenta la faţa locului, privind, analizând, întrebând. Nedumerirea trecuse, militarii erau receptivi şi amabili, copiii se învârteau pe lângă acei superbi câini de rasă.

Onoare şi valoare

Joi, 18 aprilie 2013  a avut loc în Sala Palatului Comunal festivitatea  premierii cetăţenilor de onoare. Este o continuare a festivităţilor Zilele Buzăului şi, conform tradiţiei oraşul nostru s-a îmbogăţit cu noi cetăţeni de valoare. Printre cei 15   s-a aflat şi  dl.Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, o surpriză extrem de plăcută pentru comunitatea noastră şi o mare onoare. Domnia sa a vorbit despre legătura cu aceste locuri, dar şi despre sufletul cald al oraşului. Tot o  surpriză a fost si Mauro Maria Angelini, director general al Martelli Europe, primul cetăţean străin care primeşte acest titlu pentru contribuţia sa în domeniul economic şi nu numai. Este inedit şi binevenit. Viorel Frîncu – cercetător al istoriei presei, publicist, George Tarara, Dorin Ivan, ziarist la Agenţia Naţională de Presă Agerpres şi mulţi alţii.

Fireşte, de fiecare dată, atmosfera este încărcată de emoţie, sala plină, oameni cu realizări importante, încurajaţi, susţinuţi de Primărie prin proiecte culturale. Şi astfel cultura buzoiană este promovată nu numai la nivel local ci şi naţional. Titlul onorează, dar şi obligă şi asta e bine pentru că te face mereu să fii mai bun, creator, competitiv. Să reprezinţi acest loc cu onoare şi valoare alături de personalităţi ca doamna Adela Petre, Gheorghe Ciobanu, etc.

Titlu de cetăţean de onoare a devenit o tradiţie a valorilor.  A fost oferită totodată şi Distincţia de onoare ce reprezintă Placheta Municipiului Buzău de către dl. Primar dr.ing.Constantin Boşcodeală. Deţinătorul acesteia se bucură de nepreţuita apreciere a comunităţii şi autorităţilor buzoiene…

Adela Petre, Elena Radu

Adela Petre, Elena Radu

Mauro Maria Angelini

Mauro Maria Angelini

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gheorghe Ciobanu

Gheorghe Ciobanu

Viorel Frîncu

Viorel Frîncu

 

 

 

 

 

 

 

Placheta

Placheta

 

 

 

 

Arta iubirii de om

Nu m-am prezentat decât într-o imensă artă, aceea a iubirii de om, de strălucirea chipului său, nu a obiectelor. Şi eu mă uit la obiecte, dar returnez foarte repede acest sentiment, nu-l vreau. Mi-am spus că trebuie să fiu ocupat doar cu arta mea. Arta e cuvântul pentru care nu mă îndoiesc şi eu o urmez cu trupul fierbinte de iluzii şi meşteşuguri. Să fii iubit prin artă şi cuvânt.
Oh, am sărutat Cuvântul de atâtea ori, dar tot flămând sunt. M-am născut cu această sete şi nu o pot potoli decât sorbindu-l.
Sunt aici, trăiesc alături de Cuvânt şi privesc spre întreaga lume căci niciodată nu vreau să fiu singur. Sunt autorul unei iubiri temeinice în toate curburile pământene. Să mă facă altar acest Cuvânt la care să privească orice muritor.
Nu, nu-mi spun niciodată că am uitat să iubesc… Oricât ar fi de greu  drumul spre Om eu sunt acolo. Doamne,  cum îmi pot cumpăra atâta frumuseţe  şi lumea să nu mai fie nevolnică? Trebuie scoasă din aceste mâini hulpave  care o conduc la pieire.
Nu mă sufocă decât gândul unei existenţe stupide. O, mă uit la toate aceste zile fierbinţi de ogradă şi temperatura mea creşte odată cu suferinţa fiecărui chip, cu întrebările sale. Să  vindeci cu lumină şi tot ce e mai bun.
Vreau să privesc această primăvară altfel – cu ochii calzi ai iubirii dincolo de zenit. Să sărbătorim Învierea Iubirii pe pământ. Mi-am adus cu mine toate culturile, nu sunt singur.
Am ieşit dintr-un maldăr de lumini şi mă aşez de-a curmezişul drumului pentru a-mi striga aproapele. Doamne, vino lângă aceste lumini să stăm de vorbă. Parcă nu am trăit decât un singur Cuvânt pe acest pământ, Cuvântul Acela…nu umbra lui.
Stau în locul în care mestec adevărul şi mă apropii cel mai mult de el. De fineţea lui. De restriştea temperamentului nostru. Suntem odioşi atunci când vorbim despre tot felul de lucruri şi nu despre adevăr. Cum ne-am cumpărat un obiect ne lăudăm şi ne reconfigurăm pe lângă el de parcă ar însemna ceva. Nu, obiectul nu înseamnă nimic. Noi putem să însemnăm ceva dacă îl ocolim. Nu trecem costişa minunilor dacă nu ne vedem bine lângă lucruri semnificative. Cum ar fi aproapele nostru, excursia sa prin acest nedefinit pământ, printr-o pestriţă lume şi puţin cuvânt de spus. Da, eu sunt ăla care îşi trage adevărul aproape şi-l ţine lângă el.(fragment din volumul şi Tatăl)

Legea coropişniţei

Am fost într-o doară marcat de interes lumesc, nu am vrut să fac avere şi nici să fiu strigat de toată lumea, invitat să-mi dau cu părerea în faţa muribunzilor sociali.  Mă retrag în linişte, să-mi caut uneltele supravieţuirii.
Merg cu plugul la arat şi cu o gloabă, mândru că am ceva pământ.
Răscolind brazda, intrăm în habitatul coropişniţelor.  Le rostogolim în pământ  chiar dacă rod rădăcinile culturilor.
Coropişniţa nu e atât de opacă încât să nu-şi reverse tentaculele, dar muncim. Tresar de puterea ei de luptă şi înfig plugul mai adânc.O răscolesc, o frământ… Nu e de glumit. Vom avea de recoltat un câmp minat.
Ne-am oprit din amendamente. Cred că următoarele legi  trebuie să fie date pentru coropişniţe şi alte rozătoare. Sunt legi originale pentru corupţie ca să nu mai fim arendaşii mutilărilor agricole.
Vom da legea coropişniţei.
…valul social mă umple. Nu mai pot să-mi petrec timpul privind costul independenţei, pâinea smulsă din hambare. E prea mult dacă cerem dreptate? Sau  ne-am născut în purgatoriu? Avem totuşi o francheţe deosebită.
Aş crede că e un timp menghină. Gura coropişniţei e prinsă, pirogravată cu succes. N-am putut să creem o mai bună sentinţă decât acest timp menghină.
Liniştea coropişniţei mă revoltă însă. Se simte bine în cadrul intim al binevoinţei actuale. Sunt complezentă cu ea şi o ascund sub preş. Mişcarea ei este adunată de frezori. Frenezia în societate e mutilată de averea mărturisită cu nonşalanţă. Ne-am străduit să fim optimişti, dar nu se poate.
Coropişniţa blochează constituţia.
A devenit o instituţie, îi facem loc să existe, să triumfe, aspirăm la ea. Se înţelege că nu avem loc de alte impresii.