România feliată

În  curând vom trăi într-o ţară făcută felii. Am avut multe – revoluţie, tranziţie, criză, reforme, integrări…am ajuns la apogeu…vom avea  regiuni. Şi o dezvoltare extraordinară, aşa cum nu am mai avut niciodată –  prosperitate, cinste, ordine…absorbţia fondurilor  europene. Tot ce-am visat în 23 de ani în noile regiuni vom avea. Uite că, totuşi, să trăiţi bine – nu a fost chiar aşa o vorbă în vânt. Are propriul ei duh…concretizări. Să fim  făcuţi felii.
Mă gândesc la felia de Românie în care voi trăi şi, lăsând gluma tristă la o parte, aceste regiuni ar putea fi ultima redută pierdută a României. Haos social, restructurări în masă, oameni deja înspăimântaţi de aceste  perspective relative, poate chiar sinistre. Pretenţiile unora de autonomie sunt şi ele calde. Anarhia, separatismul se umflă, se exteriorizează,drapelul românesc este renegat.  Şi toate astea în contextul unei  Europe unite.
Eu, regionatul, sunt sceptic.  Prea multe iluzii, adevăruri născocite în birouri luxoase după care se conduc naţiunile, frăţii omologate pentru a le pieri în năvala  sărăciei, subjugării. Este   Europa unită în minciună şi bale politice. În frenezii periodice de ameliorare a stării sociale. Şi acesta nu este un război…nu, nu, ci  reformă…aşa se discută în văgăunile politice.   Cuvântul acesta,reformă, a început să semene cu o schingiuire socială.  Suntem prea obosiţi, schilodiţi, minţiţi, vânduţi. S-a făcut factură pe noi.
România feliată îi va  unge pe unii cu bucurie şi curaj. Totul va deveni  ieftin şi uşor de prăduit. Mult mai uşor. Se stă la pândă cu falsuri democratice, drepturi… Ostilitatea este evidentă. Nu vom fi niciodată egalii lor chiar dacă vieţuim pe acelaşi continent. Mereu vom fi săracii unei Porţi,  mândră, de altfel,  de abuzurile ei în acest ţinut.
În fiecare zi bem din otrava minciunii sociale. Mai stăm adpostiţi sub speranţa noastră şi a celor care totuşi într-o zi ne va salva.

Am săpat în veacuri
să  căutăm neamul
să plângem pe cuşmele lui
Fiara nu poate să ne atingă glasul
dacă  ştim ai cui trebuie să fim
Nu puneţi speranţa la zid
lăsaţi-o să trăiască în pridvoare
căci chipul vostru scânteie divină are

Advertisements

Posted on February 19, 2013, in social and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: